Fara drept a replica!
La 16:59 imi parcam masina la locul pe care-l mentionase.
Astepta cu mainile incrucisate,pe fata BMW-ului sau alb,cercetandu-si ceasul.Punctualitatea este unul dintre punctele lui forte,asta am stiut-o din prima zi.
Cobor din masina,imi aranjez fusta si apas telecomanda masinii.
-Arati foarte bine astazi!
-Daca ai evita sa ma pui in situatii dificile si uneori jenante,as arata si mai bine de atat.
Si-l sarut lung si apasat.
Rade cu pofta.
-E interesant sa te descopar in fiecare ipostaza si ma fascinezi de fiecare data cu o noua reactie,cu un alt fel de a fi.
Si ma saruta asa cum doar el stie sa o faca.
-De ce aici?Si privesc imprejur,intrarea intr-o padure,un loc reatras si totusi joggeri si mame cu copii si nord-walkers.
-Pentru ca astazi nu avem mult timp.Avem niste sarcini de dus la capat.Adica cu alte cuvinte,astazi in birou mi-a dat o sarcina de dus la punct si eu trebuie sa o duc la bun sfarsit. Am inteles.
Ma ia de mana si mi spune sa ne plimbam putin.
-Daca nu ma insel,putin mai incolo trebuie sa fie o mica cabanuta unde se fac grill-party-uri. Acolo putem sa vorbim in liniste.
Suntem mult prea office imbracati,pentru o plimbare in padure,si asta o vedem pe fata trecatorilor,insa nu pare sa il intereseze asta.
Ajungem la cabanuta mentionata si ne asezam pe o banca de lemn.Eu cu spatele la el,ghemuita in bratele lui ferme.
Nu indraznesc sa il privesc in ochi si am sentimentul ca sunt extrem de stangace. Nici el nu insista si se multumeste sa-mi simta parfumul si sa mi se joace in par.
Isi trece usor buzele prin par,pe gat si-mi geme usor in ureche.
-Nu-i bine,ne-ar putea vedea cineva.
-Stiu,dar nu ma pot abtine.
Simt cum isi trece usor mainile pe umerii mei,coborand usor spre sani,in timp ce buzele-i intredeschise-mi saruta cu pasiune gatul.
-Repet,nu-i bine.Nu-i locul potrivit si nu ma ajuti deloc.
-Ihim,in timp ce isi vede in continuare de indeletnicirea lui,mai nou preferata fara a da de inteles ca are de gand sa ma inteleaga.
Ma intorc brusc cu fata spre el,in dorinta de a ma face inteleasa.Cel putin asta am sperat,sa se opreasca cu adevarat,n-am dorit,as mintii spunand altceva.
Imi cuprinde fata in palme si ma saruta pasional, ma ia in brate si ma aseaza in bratele lui,cat sa-mi arate indirect ce efecte fizice am asupra lui.
-Port fusta si privelistea ce o arat e grozava,totusi nepotrivita,suntem intr-o padure unde trec oameni si tu consideri ca tot ce trebuie sa stiu si sa observ este cat esti tu de mhm..tare?
-Ihim si continua sa ma sarute pe gat,trecandu-si mana peste sanii mei,pe solduri,pe fesieri,trangandu-ma periculos de aproape spre el.
N-are sens sa imi repet la infinit ca nu e bine si ca nu-i locul potrivit,stiu asta si o stie si el,numai ca sub miscarile-i ferme si sub pasiunea saruturilor,toate limitele si granitele imi par indepartate si ceea ce unii gasesc ilegal si neadecvat,incepe sa imi para atat de excitant.Si sa-l vreau cu atata pasiune cu cat ma vrea si el.
Si-o simt in respiratia din ce in ce mai sacadata,care se completeaza perfect cu miscarile de dute-vino,pe care le realizeaza miscandu-mi corpul cu usurinta,spre el.
Cand saruturile si miscarile devin din ce in ce mai intense si pline de pasiune,ma trage spre el cu putere,facandu-ma sa gem de placere si ma tine ferm si strans,pret de cateva minute,timp in care respiratia-mi revine la normal. Si ma saruta si ma loveste,peste fund spunandu-mi:acum trebuie sa mergem acasa!
Aha,nu a avut nicio secunda intentia sa ma aibe la propriu,acolo,in vazul lumii.S-a folosit de locatie,ca de o masca,care nu i-a permis sa devina vulnerabil si care totusi sa ii permita sa ma aibe intr-o cu totul alta ipostaza.
Pervers si fara scrupule si atat,dar atat de placut.
In drum spre masinile noastre s-a oprit de cateva ori sa ma sarute si sa ma stranga in brate,iar efectele actiunii noastre,erau inca perceptibile.Vroia doar sa o arate,inca o data si inca o data si inca o data.
Ajunsi langa masini,imi sopteste la ureche: Daca esti cuminte,poate o sa iti pregatesc maine seara o surpriza.
Ma saruta apasat,ma loveste peste fund si spune:acum,gata,chiar trebuie sa plecam!
Se suie in masina si pleaca, fara sa ceara pareri,asa cum o face de fiecare data….
Tiranul
-Esti bine-sanatoasa?
-Cum te simti? Cum a fost?
O multime de intrebari si incercam sa ma agat de un colac de salvare!Au alfat deja?De unde stiu?De ce nu reactioneaza dispretuitor? De ce vad mila in ochii lor? Si-mi duc mana la frunte,gandeste,gandeste repede,ai omis vreun amanunt?Ce-am facut in ultima vreme?Nu,nu el,nu Anglia,nu tu pasiune,nu asta. Care a fost scuza? Mhm,gandeste,rapid,pentru numele lui Dumnezeu! Care era scuza?
Concediu,mhm,medical,mhm ah,slava cerului stiu,anemica,analize,da,asa era…
-Mult stres,mancat dezordonat si se aduna,zambesc satisfacuta.
Bravo Anna,ai reactionat impecabil,a durat ceva timp,totusi a fost bine,bravo.
-Ar trebui sa ai mai multa grija de tine!
-Stiu,sunteti niste draguti,nu toti,am gandit,nu am si spus. Am si momente in care controlez ceea ce spun,rar ce e drept,dar am.
-Si s-a intamplat ceva nou?
-Ah nu,toate vechi,seful a fost plecat,deci a fost relativ linistit.A sunat in fiecare zi,ca un smintit,sa intrebe cum merg lucrurile.
-Da?! Cand?
Nu-mi amintesc sa il fi auzit! Anna,ce faci? Iti scapa informatii,care te dau de gol si nu realizezi?
Iar ei,neluand in seama,detaliul acela,care ma inculpa,pana la cer si inapoi,vadit deranjati de actele de control ale sefului si total aberante,ei considerand ca oricum nu poate sa schimbe nimic,de acolo de unde este,continua:
-E cateodata exagerat!
Da extrem si pot sa o spun cu mana pe inima,exagerat de posesiv si exagerat de bipolar,de la seful care poseda totul,la barbatul care te strange in brate si isi ascunde fata in ceafa ta,incercand sa te adulmece pana ramai fara miros,fara suflare…
Anna! O iei razna,auto-control,auto-educatie!
Ma enervez la culme,acasa,sub dus nu si-a facut simtita prezenta si acum intr-o situatie ca asta,se manifesta benevol si-mi zdruncina bunatate de strategie,gandita pana in cel mai mic detaliu…
-Oricum,asta vine mai tarziu,asta este partea buna a lucrurilor!
-Ah da?
Minus punct pentru el,eu am reusit sa ma mobilizez si sa fiu pregatita in timp util,fara a lasa nicio urma de suspiciune,asta daca excludem momenetele scurte in care am lasat garda jos si am scapat cateva detalii extrem de importante,dar care slava cerului nu au fost observate.
-Da,are nu stiu ce intalnire si vine putin mai tarziu.Pun pariu,ca iarasi tuna si fulgera,ca aia nu e bine,ca aia nu e asa.
-Vedem! si zambesc,pornindu-mi calculatorul.
~
Trec minutele ca niste ani si am sentimentul ca nu progresez deloc profesional. N-am cum,avand in vedere ca in mintea mea se desfasoara cu totul alte scenarii.
Oare s-a razgandit? Asta a fost tot? O sa isi duca planurile la sfarist,mult mai repede? Ma asteapta o hartie,in care imi este adus la cunostiinta ca am 15 zile la dispozitie sa parasesc locul de munca?
Aiurea,daca era asa,ar fi facut-o dupa ce ne-am intalnit la Hotelul Dorint. Nu m-ar fi prezentat lui Hassan si cu atat mai putin lui John.
Oare cu cate femei i s-a prezentat lui John,oare a cata eram care trecuse pragul casei din Londra?
De ce ma gandesc eu la asta acum?
Termina,nu-mi usurezi munca si asa grea,punand intrebari stupide.
E acasa!Acorda atentia cuvenita sotiei si tu trebuie sa intelegi asta!El face,ceea ce tu astazi de dimineata nu ai facut,nu ai acordat atentia necesara sotului,l-ai lasat acolo,ca pe un obiect.
Dar eu nu sunt Günther,eu sunt eu.Si sotul meu nu e Edelgard.Sotul meu stie cum sunt eu?
Oare?
Minti,minti cu nerusinare si stii asta,le faci mereu atat de credibile si de multe ori ajungi sa le crezi chiar si tu,dar tot minciuni sunt.
Vrrrrum.
-VINE! Numai unul ca el,poate sa accelereze o masina automata in halul asta.
Rad si dau dreptate colegei de birou,are un stil unic de a conduce,atat de unic,incat reusesti sa versi in masina lui,daca nu ai un stomac suficient de rezistent la stilul haotic si necontrolat,de condus.
Pasii i se aud pe coridor si deschide brusc usa,asa cum o face zilnic.
-Buna dimineata!
Ok,deci nimic nou schimbat in ton.Acelasi buna dimineata ca de fiecare data,acelasi om,acelasi parfum si totusi altfel.
Mhm! Plus punct pentru el,are un auto-control de invidiat.Il invidiez!
Facem o scurta sedinta,asa ca va invit sa luati loc in sala de conferinte,striga,dupa ce isi lasa diplomatul pe jos,isi deschide calculatorul si isi aseaza sacoul,pe umeras,in dulap si se indreapta spre bucatarie,luand o ceasca de cafea din dulap.
Eu ma uit la colega,ea la mine,mirate.
That was all,folks,gandesc in sinea mea si pe cat de linistita par exterior,pe atat de agitata sunt pe dinauntru.
Imi iau inert un carnet de notat si un pix si ma indrept cu pasi calmi spre sala de sedinte.
Ai avut vreodata sentimentul ca te duci undeva,ca animalul la sacrificare? Cam asta simteam si eu,n-aratam,dar simteam.
Ma asez pe scaun si fac un rezumat al variantelor posibile,daca evit complet contactul vizual,risc sa dau de banuit si sa par rusinata.Sunt rusinata?Ma simt vinovata? Nu..Deci sarim peste asta. Daca il privesc prea lung,dau iarasi de banuit.Buun,deci ceva intre,Anna acum chiar nu-ti premiti greseli.
Toata lumea prezenta,apare si el cu ceasca de cafea in mana,isi aseaza meticulos formularele si intreaba fara sa isi ridice ochii de pe ele:
-Doamna Schmit,va simtiti mai bine?V-a priit saptamana?
Sfinte Cerule,nu! Nu eu prima,nu eu! De ce imi faci asta? De ce nu ma mira,ca face asta?
-Da,multumesc de intrebare.Si simt ca rosesc din fiecare por,pana in maduva oaselor.
-Ar trebui sa nu va obisnuiti cu astfel de saptamani?
-Poftim?
Incercam sa vad mai departe de cuvinte,sa le inteleg,sa le gasesc rostul.Cu cat incercam mai tare, cu atat imi fugea pamantul de sub picioare si oricat as fi cautat o explicatie plauzibila,care sa-mi ridice moralul,nu gaseam.
-Am spus ca ar trebui sa nu va obisnuiti sa aveti concediu-medical in fiecare saptamana si isi ridica ochii,privind adanc in sufletul meu dezolat. Sunteti tanara si cu putere de munca,spune zambind subtil incercand sa-mi linisteasca gandurile pesimiste,iar motivul pentru care v-am strans pe toti aici si isi trece privirea peste toti colegii,lucru care imi ia toata povara de pe inima, este acela ca avem un nou proiect.
-Dupa cum stiti astazi am avut o intalnire importanta. Aham,deci nu tu punct in plus pentru indeplinirea cerintelor de sot iubitor,cu alte cuvinte,nu tu motive de mustrare de constiinta pentru mine.Nu-i termen de comparatie,dar un analgezic pentru moment este.
Am semnat un contract cu Caile Ferate Germane si am reusit sa castigam un tronson din traseul Paris-Berlin.7 km de cale ferata de modernizat,proiect intins pe o durata de un an de zile.
In sala de conferinte liniste mormantala,doar el vorbeste calm si precis,ceilalti nu indraznesc nici sa respire.Respect sau frica? Mereu mi-am pus intrebarea ce simt ceilalti angajati fata de el,ce simteam eu,stiam mai bine ca nimeni.
-Am hotarat sa inchiriez birouri in localitatea Altenkirchen,acolo vom avea sediul temporar,pana la incheierea proiectului.Tot acolo am hotarat sa inchiriez si apartamente.
Ah am omis sa spun ca vom petrece acolo saptamana de lucru,weekenduri-le vor petrece acasa.
Si vad nemultumirea pe fata tuturor colegilor si privirile pline de dispret.Pentru a n oara,ia decizii,fara sa se consulte si isi pune angajatii in fata faptului implinit.Tiranul! Ma amuza fantastic scena asta.
-Pentru asta am inchiriat apartamente,pentru fiecare,in functie de data in care veti lucra acolo,pentru ca si asta tin sa subliniez,nu-mi permit sa imi iau toti angajatii pe santier si nu ma refer finanaciar,ci pentru ca aici mai sunt o multime de lucruri si proiecte de rezolvat. De aceea doamna X si doamna Y,vor ramane pentru o perioada aici. Domnul Z,eu si doamna Schmitt,vom pleca prima data. Sper ca aveti intelegere pentru decizia mea!
-Bineinteles,la unison,desi din tonul nostru se putea intelege absolut orice,mai putin intelgere.
Pe mine ma fascina,ca de fiecare data,cum reusea sa puna totul la punct,fara a se consulta cu cineva si mai ales cum toata lumea il aproba,fara drept la replica,desi niciunuia nu ii convenea situatia,niciunuia in afara de mine,evident,insa ceilalti nu aveau de unde sa banuiasca asta.
-Cu astea fiind spuse,daca nu aveti intrebari sau alte solutii,inchei aceasta conferinta aici. Se ridica si deschide usa,nu inainte de a spune sever:
-Doamna Schmitt,puteti sa veniti in biroul meu?
Nu,te rog,nu eu din nou. Colegii ma privesc compatimitor si ma incurajeaza sa purced la actiunile tiranului.Ma avantajeaza situatia asta,intr-un fel, se poarta,cel putin in birou,cu toti la fel,nu-i niciunul x sau y ci doamna x si domnul y.
Analizat la rece,e mai mult decat evident,ca unde e el,sunt si eu,numai ca in situatia asta si la renumele lui,nimanui nu ii trece prin minte sa vada mai departe de aparente.Si-o face intentionat,pentru a nu pune pe niciunul din noi intr-o situatie delicata si asta cu pretul numelui sau,Tiranul de el.
~
Inchid usa biroului sau si ma asez pe scaun,la fel de speriata ca in prima zi,la interviu,cand imi statea inima sa sara din piept.
El isi verifica lista de mailuri si eu astept,uitandu-ma prin birou,incercand sa observ daca lipseste ceva,daca a indraznit vreun coleg sa ii ia din bomboanele de ciocolata.Cam asta facem cand pleaca in pauza de masa,intram la el in birou si luam din bomboanele de ciocolata pe care sotia lui iubitoare,Edelgard,le aseaza in dulap,pentru el,nu pentru noi.
-Ai calatorit bine?Ma intreaba intre doua propozitii tastate la calculator.
-Da,multumesc!Tu?
-Am fost cam presat cu timpul,dar in schimb totul a decurs bine.
Si din nou liniste,indiferenta,aud cum tasteaza fiecare cuvant si incerc sa inteleg ce vrea de fapt.
Poate ar fi mai bine sa nu incerc nimic si sa iau lucrurile asa cum sunt ele,sa il iau asa cum e el,imprevizibil si plin de mistere.
-Buun si se intoarce cu fata spre mine:maine plecam pe santier,reusesti sa rezolvi asta?
De ce nu reuseste niciodata sa vorbeasca clar si deschis si acceptabil pentru toata lumea, de ce trebuie sa ambaleze intotdeauna cuvintele in asa fel incat sa trebuiasca sa gandeste de doua trei ori inainte de a da un raspuns?
Stiam la cine si la ce se refera si totusi nu a spus-o intr-un mod in care sa ma faca sa ma simt prost.
Aha,asta era,isi formuleaza intrebarile si gesturile incat sa para rece,chiar daca de fapt el nu este,are sentimente.El?
Nu-i timpul sa fabulezi Anna,timpul si locul sunt definitiv impotriva ta si pentru asta te afli in fata omului nepotrivit.Stii asta nu?!!!
-Incerc cat pot de bine!
Zambeste si ma incurajeaza din priviri:
-N-am nici cea mai mica indoiala ca nu ai sa reusesti!Acum te poti intoarce in birou,o spune intorcandu-se grav din nou spre monitor.
Inainte ca mana mea sa atinga manerul usii,spune,fara sa-si intoarca privirea: Astazi la ora 17:00,la intrarea in localitatea x.
N-avea sens sa obiectez,o stiam,la fel de bine ca si ceilalti,numai ca putin altfel.. Si-mi placea!
In contradictoriu…
Toaleta ori buda,cum o mai denumesc eu,a fost,este si va fi intotdeaua un loc special pentru mine. Unii o gasesc ca cel mai excrecabil loc,unde intra doar pentru a-si satisface nevoile fizice,ca mai apoi sa plece in cel mai scurt timp posibil,scarbiti de ei insisi.
Nu si pentru mine.
In toaleta si mai ales sub dus,sunt doar eu cu mine.Si mai e cineva,cineva care crezusem ca a murit pentru totdeauna.Ma inselasem,in cele 7 zile petrecute cu el,mai descoperisem pe cineva cu mine.Pe Anna aceea mica,din liceu,sensibila si mai ales labila sentimental.Nu murise niciodata,nici macar nu se sinchisese sa plece,a stat acolo cuminte intr-un colt din mine,in stare latenta.
Anna aceea,pe care de foarte multe ori,o mustrasem,ca e inconstienta,ca spune lucruri stupide,copilaroase si mai ales de nepermis.Ea nu stia ce e autocontrolul,nu stia nici ca barbatii n-au nevoie de dulcegarii,ca de asta au nevoie doar femeile.Era mereu o sursa de nervi,pentru mine,pentru Anna aceea matura.
De data asta,insa,am ales sa nu mai pornesc un scandal cu ea,n-avea niciun sens,orice as fi spus eu si mai ales oricate argumente as fi adus,tot aiurea ar fi actionat. Da,asta am simtit de nenumarate ori,ca Anna cea copilaroasa,actioneaza la argumentele mele ca un bumerang si intoarce situatia,fix impotriva mea. Si nu concep,sa fiu pusa,pentru a n oara,in situatia de a indrepta greselile facute de ea,asa ca am hotarat sa colaboram,cat putem,gresit cat pot,ca ea nu are limite,nu vede riscuri,nu vede nimic.
Am ales,acolo,sub jetul de apa rece,sa semnez cu ea un contract de colaborare.Eu te sustin in,aproape tot ceea ce faci.Altfel ne ducem amandoua la fund.
M-ai adus intr-o situatie foarte dificila si riscurile sunt mari si trebuie urgent gasit un plan B,riscurile minimalizate si cat mai putine greseli posibile! Auzi?
Niciun raspuns…
Cu tine vorbesc!
Nimic!
Minunat,vorbesc singura ca un televizor,tu visezi in continuare,in timp ce eu imi zdrobesc aici capul,cautand solutii optime.
Nimic!
Esti chiar impertinetnta,n-auzi ca trebuie sa lucram impreuna?
Nimic!
Simt cum cedez nervos si las lucrurile asa cum sunt,pentru o perioada.Anna cea copilaroasa nu vrea deocamdata sa colaboreze si oricate presiuni as face,se poate sa aduca iarasi la reversul medaliei. Imi controlez tonul vocii imaginare si o asigur ca o sa fie bine,mint,evident.Si stiu asta mai bine ca ea,dar ma cuprinde teama la gandul ca toata munca si stradania mea a fost,este si va fi in zadar. Si ma opresc pentru moment aici..Stiam ca va fi o lupta grea,intinsa pe o durata lunga te timp si in razboiul asta nu-mi permit sa-mi irosesc resursele de energie atat de repede. Auto-educatie,auto-control si reusim.
Mi-a fost mereu usor sa port discutii cu terte persoane,eu le numesc exterioare,datorita,unii o numesc calitate,eu nu,modului meu,extrem de a socializa.Nu stiu daca e mostenit sau in timp dezvoltat,stiu ca uneori ma aduce in starea de a spune,mai bine taceam din gura si astea sunt momentele pe care le urasc cel mai mult la mine,sunt momentele in care,Anna cea copilaroasa si naiva ma aduce.Le urasc pur si simplu.
~
Dusul rece m-a trezit la realitate,liniile fine trasate cu eye-liner-ul au incununat cu succes proceseul de mascare al sentimentelor,putin blush pe obrajii,mult prea cadaverici si gata! Lipseste ceva?
A,parfumul!
Pentru mine parfumul e nota de baza in a ascunde sentimente,idei si frustrari. Cu cat e mai bun parfumul,cu atat metoda de sigilare e mai buna.De aceea am facut o pasiune pentru parfumurile bune. O investitie,pe cat de costisitoare pe atat de eficienta,care niciodata nu m-a lasat la greu.
De-a lungul timpului am invatat insa,ca nu tot ceea ce e scump,este si bun si ca efectul nu este deloc cel scontat,lasandu-ma de cele mai multe ori,goala si lipsita de aparare,fix in momentele in care aveam mai mult ca niciodata nevoie.
Asa ca am restrans cercul aromelor si am ramas fidela,celor care mi-au fost mereu aproape,in momentele mai dificile.
Am luat sticluta in mana,am pulverizat in aer si mi-am trecut silueta prin norul plin de arome. Nu-mi pulverizez niciodata direct pe piele!Ar inseamna sa bruschez niste arome,sa le violez si sa mi le atribui intr-un mod grosolan,ori eu nu vreau asta,vreau sa avem parte de un contact armonios si ele sa-mi dea o nota speciala,nici prea mult,nici prea putin,sa aleaga ele,cat merit,cat de speciala sa fiu.
Sutienul este prins cu o miscare pe cat de fina,pe atat de fireasca,miscare perfectionata in timp,cu extrem de mult exercitiu in fata oglinzii,portjartierul aranjat,fiecare nasture de la camasa alb-imaculata inchis cu meticulozitate,fusta pana la genunchi,verde-inchis,care-mi defineste talia si-mi pune in evidenta,fesierii.Totul aranjat pana la cel mai mic detaliul.
O ultima privire in oglinda,totul e pus la punct,Anna cea vulnerabila nu este de gasit,procesul de mascare al sentimentelor e dus cu brio la finalziare,deci pot sa ies in lume.
~
Ochii plansi nu mai erau de gasit,mi-au lasat un biletel scris in graba,pe masa!
-Vreau sa-mi pun ordine in ganduri!
Si-am zambit.
Cum ma intelegea,dragul de el.Nu stiu daca am mai spus sau poate ca n-am spus-o niciodata.Nu-mi amintesc sa fi vorbit foarte multe despre el. Pentru sotul meu,am fost mereu o enigma si alaturi de mine nu s-a plictisit niciodata.Mereu complexa si mereu altfel. Niciodata nu i-am spus cat inseamna pentru mine sau mai ales cum este pentru mine.
Stiu doar ca mi-am spus in adancul sufletului de n ori,un om care sa te iubeasca in felul asta,n-ai sa mai gasesti si cel mai important,un atat de bun prieten ca el,cu atat mai putin.
I-am scris si eu: Pentru tine,tot timpul din lume,am dus bucata de hartie la gat,am zambit din nou si-am asezat-o pe masa.
Mi-am luat chieile si-am plecat sigura pe mine,sa infrunt viata…
Cand omul din tine moare..
Si-am plecat lasand in urma mea cele mai ipocrite fapte,fata de cel care imi jurase iubire eterna si pe care il considerasem barbatul vietii mele si cele mai frumoase momente ale mele,ca femeie.
Si as mintii sa spun ca am regretat macar o clipa din ceea ce traisem,simtisem si facusem. Regretam un singurul lucru,unul dintre pionii acestui triunghi,nu o merita,sub nicio forma!
In ipocrizia mea,nu reuseam sa ma mustrez mai mult decat cateva fractiuni de secunda,ca mai apoi sa mi se deruleze in fata ochilor,cu totul alte momente,iar chipul lui Günther sa-si faca simtita prezenta,lasand,chiar si la cateva ore bune de la despartire,urme adanci in mine.
N-am crezut nicio secunda ca cineva isi poate lasa impregnata prezenta pe pielea mea si ca simplul joc al rememorarii momentelor petrecute impreuna,imi va crea acel gol in stomac,pe care il simti,la prima iubire sau cand te bucuri de ceva sau cand ai reusit un lucru,incercat din greu.
N-am crezut ca voi ajunge sa-mi spun ca a renunta la fumat e indubitabil mai usor,decat sa nu ii mai pot saruta buzele vreodata. Buzele alea pe care le-am simtit initial,pe gat,ca pe o adiere,facandu-ma sa tresar,apoi din ce in ce mai ferme si precise.
Mainile acelea,mari si sigure,desenand cercuri pe spatele meu,ca mai apoi sa alunece,in locuri menite sa starneasca pasiune.
Si el,puternic,inalt si plin de dorinta..sigur si dominant.
A reusit in putinul timp,sa starneasca toate sentimentele in mine,de la revolta si umilinta,la fericire si implinire. El avea tot ce imi doream si cu cat primeam mai mult,cu atat il doream mai tare.
Plecasem pe un drum si stiam ca fiecare pas pe care aveam sa il fac,ma va adanci si mai mult,in nesiguranta,nefericire.O stiam,n-am fost insa suficient de puternica sa ma opresc in loc,sa ma intorc din drum,n-a fost niciodata o posibilitate pe care sa o fi luat macar in calcul.
Ajunsa acasa,m-am lovit de doi ochi plansi,cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata,nu pentru ca erau plansi,ci pentru ca erau acolo.
M-a suprins insa raceala cu care i-am privit,in treacat si n-am fost suficient de responsabila sa vad ce rani le-am provocat,cand i-am spus sec:ma duc la dus,intr-o ora trebuie sa ajung la serviciu.
Am inchis o usa,in spatele ei,am distrus un suflet.
Anachen 