No title,just feelings

noiembrie 28, 2009 at 4:05 pm (Uncategorized)

Printre atatea amintiri uitasem de el,de discutia ce a avut-o cu John,de colectiile de la care nu putea sa lipseasca Samantha,uitasem si de Hassan.
Priveam in gol.Exact gol este cuvantul care definea starea mea.
Ii simt mana pe umar si rasuflarea-i grea zvacnindu-mi in timpane.Parea evident ingrijorat,inima batandu-i cu putere.
-Te-am cautat peste tot!
-Am evitat sa fiu tinta aluziilor indecente ale lui John.Plus ca aveati de discutat despre afaceri,filiale,cifre de vanzari,nu?
-Esti o femeie deosebita,spune zambind si strangandu-ma la pieptul lui.
Bineinteles ca sunt o femeie speciala,nu oricine se manifesta asa cum am facut-o eu,dupa ce aude cum se discuta despre ea ca despre o afacere bine cotata,pe termen scurt,insa,mi-am spus in sinea mea.
Nu ii reprosam nimic.In locul lui as fi reactionat probabil la fel.
-Splendid peisajul,am vrut sa il mai privesc o data,ca pe o amintire frumoasa incarcata puternic de sentimente de tot felul.
-Ce sentimente va incearca doamna Schmit?
-Multe domnule,am continuat discutia oficiala,de la furie la pace interioara,de la extraz la relaxare,de la iubire la ura,multe,prea multe pentru un suflet singuratic.Am avut parte de cele mai frumoase momente aici si ca un final,nu bun ci extraordinar de bun,vreau sa ma ai aici,acum.
Nici eu nu realizasem ce tocmai rostisem cu o atata siguranta de sine ca si cum altcineva spuse asta in locul meu.
Cred ca nici lui nu i-a venit sa creada avand in vedere ca pret de cateva secunde s-a asternut o tacere mormantala intre noi.Doar bataile inimii si respiratia ni se auzea.
Cand mi-am intors privirea spre el,statea inamarmurit,cantarindu-si adanc fiecare posibila miscare,el barbatul alaturi de care petrecusem cele mai nebune momente posibile.
Ii simteam parfumul,chiar si prin amestecul de tigari bune si whisky,ce se consumase in livingul cabanei.
Si nu ma saturam sa il admir,sa il vreau,sa il am.
Mi-am trecut usor degetele peste buzele lui,peste obraji,in timp ce ii studiam fiecare centimetru al infatisarii.
Cand i-am cuprins fata intre maini si i-am sarutat adanc si puternic buzele,am uitat de serviciu,de familiile noastre,de John.Am uitat tot,numai ceea ce simteam pentru el nu am uitat si m-am lasat avuta,asa cum numai el stia sa ma aibe,exact ca in prima seara petrecuta impreuna la Hotelul Dorint.
Si nimic nu a mai contat,eram fericita,chiar daca era o fericire temporara.
Noaptea mi-am petrecut-o in fata ferestrei,admirandu-i somnul si privind pe cerul instelat.Ce simteam?Nici eu nu mai stiu
Is not like anything before

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Fah nemtoaica proasta ce esti,cine dracului ti-a dat tie carnetul?

noiembrie 24, 2009 at 7:54 pm (de ras-de plans, Realitatea cruda)

Nu,aceste cuvinte nu imi apartin,desi mai injur din cand in cand la volan,aceste cuvinte mi-au fost adresate azi dimineata.
O data la doua saptamani avem scoala martea,nimic neobisnuit.Plec intotdeauna la 6.45 sa ajung la 7.15 in parcarea scolii,in total vreo 45 de kilometrii.Plec destul de dimineata,sa evit traficul,mai ales ca orasul Koblenz e cam de marimea Ploiestiului,poate chiar mai mare.
Si cum mergeam eu frumusel si fumam ultima tigare inainte de a ajunge la destinatie,vad ca se infige un bmw argintiu cu numere de Spania,sa imi intre in aripa dreapta si mai multe nu.M-a claxonat de dracii m-a gasit si nedumerita fiind de ce anume,las geamul jos,sa ascult oful omului.Ma asteptam la fraze de genul:de Puta madre sau sort of.
Nup,din masina se dau jos si soferul si pasagerul din dreapta si incep sa imi ureze de bine:
-De la fah blonda proasta,la umflata,la cretina,saracie.Nici mortii nu mi-au scapat,i-au luat cred ca de la Adam si Eva.Mi-au urat si de sanatate si de boli si de farmece,ce sa mai,ma pierdusem.
Intre timp ma dau si eu jos din masina si in continuare ascultam ca la teatru,masinile oprite ca la circ.Gratis.
La un moment dat,pasagerul din dreapta se satura si zice:
-Hai dracului sa plecam,ca la cat de proasta e nici nu intelege mare lucru.
Si cand am vazut eu ca scad in intensitate injuraturile,ii spun frumos si calm:
-Amice mai ai ceva de zis?Ca ma cam grabesc!
Cand am terminat asta de zis,am zis ca le pica dintii pe bordura,o data s-au albit la fata.
Si dau sa ma sui in masina.Nu inainte sa le zic:
-In intersectia asta is doua semne de circulatie foarte importante,ala de colo care inseamna ca eu am prioritate si ala de colo care inseamna ca ai stop.Cine e prostu’?
Si s-au suit baietii in masina la fel de repede precum au si coborat.
Pentru mine a fost un mare de test de stapanire.Dar a meritat finalul!
Simt ca se apropie sarbatorile,oamenii devin mai buni,romanii se intorc acasa,ureaza toate cele bune tuturor,trec sarbatorile si va prind eu la anul 😈

Legătură permanentă Lasă un comentariu