Cand omul din tine moare..

august 15, 2011 at 8:18 pm (Uncategorized)

Si-am plecat lasand in urma mea cele mai ipocrite fapte,fata de cel care imi jurase iubire eterna si pe care il considerasem barbatul vietii mele si cele mai frumoase momente ale mele,ca femeie.
Si as mintii sa spun ca am regretat macar o clipa din ceea ce traisem,simtisem si facusem. Regretam un singurul lucru,unul dintre pionii acestui triunghi,nu o merita,sub nicio forma!
In ipocrizia mea,nu reuseam sa ma mustrez mai mult decat cateva fractiuni de secunda,ca mai apoi sa mi se deruleze in fata ochilor,cu totul alte momente,iar chipul lui Günther sa-si faca simtita prezenta,lasand,chiar si la cateva ore bune de la despartire,urme adanci in mine.
N-am crezut nicio secunda ca cineva isi poate lasa impregnata prezenta pe pielea mea si ca simplul joc al rememorarii momentelor petrecute impreuna,imi va crea acel gol in stomac,pe care il simti,la prima iubire sau cand te bucuri de ceva sau cand ai reusit un lucru,incercat din greu.
N-am crezut ca voi ajunge sa-mi spun ca a renunta la fumat e indubitabil mai usor,decat sa nu ii mai pot saruta buzele vreodata. Buzele alea pe care le-am simtit initial,pe gat,ca pe o adiere,facandu-ma sa tresar,apoi din ce in ce mai ferme si precise.
Mainile acelea,mari si sigure,desenand cercuri pe spatele meu,ca mai apoi sa alunece,in locuri menite sa starneasca pasiune.
Si el,puternic,inalt si plin de dorinta..sigur si dominant.
A reusit in putinul timp,sa starneasca toate sentimentele in mine,de la revolta si umilinta,la fericire si implinire. El avea tot ce imi doream si cu cat primeam mai mult,cu atat il doream mai tare.
Plecasem pe un drum si stiam ca fiecare pas pe care aveam sa il fac,ma va adanci si mai mult,in nesiguranta,nefericire.O stiam,n-am fost insa suficient de puternica sa ma opresc in loc,sa ma intorc din drum,n-a fost niciodata o posibilitate pe care sa o fi luat macar in calcul.
Ajunsa acasa,m-am lovit de doi ochi plansi,cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata,nu pentru ca erau plansi,ci pentru ca erau acolo.
M-a suprins insa raceala cu care i-am privit,in treacat si n-am fost suficient de responsabila sa vad ce rani le-am provocat,cand i-am spus sec:ma duc la dus,intr-o ora trebuie sa ajung la serviciu.
Am inchis o usa,in spatele ei,am distrus un suflet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: