Trip to Köln

februarie 28, 2010 at 4:16 pm (hai-hui)

Well,de foarte mult timp vroiam sa ajungem la Körperwelten,un muzeu in care exponatele nu sunt altceva decat cadavre plastificate.Macabra curiozitate mai aveam.Unul din muzee se afla acum in Zürich iar celalalt in Köln.
Asa ca din comoditate l-am ales pe cel din Köln.
Si ajungem in fata muzeului.Ne-am asteptat la o cladire ceva,ei nu,era un cort imens,bine aranajat.Numai parcarea improvizata si mai ales arhiplina,ne-a dat oarecum de furca,dar pana la urma fu ok.
Extraordinar de multi oameni nu au fost,adica ne-am asteptat la mai rau,la cozi infernale,lesinuri si din fericire nu am avut parte de niciunele.
Inauntru era o atmosfera mormantala.Am mai fost eu prin muzee,pe la viata mea,dar ca in asta niciunul,mi se parea ca vizitatorilor le era si teama sa respire.
Si apuc sa vad primul exponat.Si simt cum circulatia sangelui imi joaca feste.Si asta nu pentru ca era ceva scarbos,inestetic,macabru.Parea un exponat din laboratoarele de biologie,ihim stii scheletul ala caruia ii miscam mandibula,imitandu-l pe proful de biologie,pana acesta din urma avea sa intre in clasa si sa ne surprinda in momentul culminant,ca mai apoi sa fi ascultat si notat dupa buna purtare.Hehe old times.
Ceva de genul ala era si acolo,numai ca parea perfect lucrat,i se vedea fiecare muschi,i se vedeau sprancenele,ochii,organele genitale,tot cu exceptia pielii,parului.
Nu stiu ce mi-a fost mai greu:sa imi imaginez cum arata inainte sau sa cred ca intr-adevar a fost/este un om?!
Pe fiecare exponat scria:va rugam nu atingeti!Aiurea zic eu,pentru ca pe fata niciunui vizitator nu am citit dorinta de a le atinge.Eu recunosc ca am avut oarece tendinte,dar m-a dezarmat gandul ca…sunt oameni MORTI,cadavre!Asa ca am abadonat foarte repede ideea.
Per total am avut ce vedea:inima e cat un pumn,plamanii unui nefumator au si ei pete cenusii-negre(datorita prafului si gazelor nocive din atmosfera),ai fumatorilor sunt complet cenusii-negrii,splina la oamenii sanatosi cantareste 800 grame la cei care sufera de leucemie ajunge cam la 10 kilograme,sub ten este o intreaga retea de capilare,sincer nu mi-as fi imaginat ca daca imi dau pielea la o parte am un ten rosu raspandit pe toata suprafata fetei,am vazut sistemul osos si muschii unei girafe(fantastic),am vazut un tap plastificat si ca detaliu stomacul,fetusi si multe alte sectiuni.
Interesant e ca am vazut parinti cu copii de 5-6-7 ani.Parerea mea e ca acei copii nu au ce cauta acolo,din punctul meu de vedere ei neavand ce sa inceapa cu aceste informatii la o varsta atat de frageda.Cred ca incepand cu clasa a 10-11 se poate vizita un astfel de muzeu.
Procesul de plastificare inventat de Günther von Hagens e relativ simplu,dar prepararea unui exponat dureaza in jur de 1 un an de zile.Pentru mai multe informatii,daca sunteti curiosi aveti aici Linkul
Asta fu despre Körperwelt.
Apoi am zis ca daca tot suntem in Köln sa ne indulcim si sa mergem la muzeul de ciocolata.Ne-am bucurat amandoi,am degustat boboanele Lindt preparate chiar sub ochii nostri,am mers prin padurea tropicala improvizata,ne-am pozat si up in town.
Ne-am fi dorit sa urcam in turnul Domului insa ora era destul de inaintata si programul se terminase,asa ca ne-am dus la o runda de shoppinguiala,ca apoi sa ne retragem agale spre masini,acuzand dureri de picioare!
Seara ne-am petrecut-o in fata televizorul vizionand pentru a doua oara filmul Anatomie,pentru ca tot avea legatura cu ceea ce vazusem peste zi.
Am ajuns amandoi la concluzia ca virusul gripei porcine a fost inventat,gripa in sine nefiind cu nimic deosebita decat o gripa normala,iar ca vaccinul a fost produs in canatitati uriase si testat pe oameni ca industria farmaceutica sa aibe numai de castigat.
Si uite asa am dormit ca doi prunci si jumatate bucurosi ca ne-am imbogatit bagajul de cunostiinte cu inca ceva interesant.

Legătură permanentă 2 comentarii

A crescut fata

februarie 21, 2010 at 2:16 pm (de ras-de plans, hai-hui)


Asa aratau,Lucky(ciobanesc carpatin) avea 4 luni,Tony(corcitura de soricar cu labrador 😆 ) 5. Deci se pot considera ca si frati,dar nu frati din aia de se enerveaza zilnic unul pe celalalt,nu!Ei se vedeau doar in weekend si atunci recuperau toata saptamana pierduta.
Obisnuiam sa mergem la mama alui ca bradul de la campie fie sambata fie duminica.Si cum ajungeam in satul lor(dap stam la tara :->) cateaua incepea sa se invarta ca un vant in pantaloni,sa chelacaie,sa faca precum toate orataniile.Stia unde mergem.
Soricaru’ trebuia numai sa vada masina in fata portii,ca era jale,cineva trebuia sa deschida poarta mai repede.Si cum „cobora” a noastra(am fost finuta,daca o filmam in timp ce facea saltul,o luau astia la olimpiada) facea turul curtii,nu care cumva sa fi indraznit careva sa fi mutat un fir de iarba.Soricaru’ in urma ei,latrand..gen:Bah asteapta-ma si pe mine(chestie care nici pana in ziua de azi nu s-a schimbat,avantajul cainilor de talie mare 😆 )
Si dupa aia nu mai aveam caine,decat in momentul in care ne asezat la masa,in rest,ei fiind mult prea preocupati sa-si faca damblaua alergand,jucandu-se,muscandu-se(avantajul soricarului e ca Lucky a noastra are o rabdare fantastica,luata probabil de la nefast,ca daca si-ar pune mintea sa infiga coltii in soricar n-ar mai ramane nici coada din el).

Cand am luat-o pe Lucky,a trebuit sa intreb inchiriatorul daca avem voie.Sanchi,ea era deja luata.
-Cat de mare e?
-A pai nu e mare!Nu mintitisem,era pui!
Lucky spre deosebire de Tony a fost oarecum privata de afectiune,spun asta pentru ca de la 8 la 16-17 e singura,noi prestand munci de zor fara spor,timp in care draga de ea nu s-a plictisit niciodata.Mi-a ros n perechi de pantofi,a terminat fizic o canapea,mai lua si o gura de tapet,sa mai schimbe gustul si enerva vecinii.
Ehehe de cate ori nu m-am luat de guler cu vecinii,eu spunand ca e un caine model(aflasem ca din lipsa de preocupare pensionarii o intarata batand cu matura in tavan,respectiv podeaua mea)ei ca e o bestie.
Si somati de inchiriator facem reuniune la el in birou.
-Doamna stiti ati spus ca e mica si nu prea e!
-Dom’le m-ai intrebat daca e mare si n-am mintit.Daca ma intrebai cat se face era alta treaba.
Omul isi vroia doar banii(pe care i-a primit cu regularitate) si liniste in casa(asta nu avea sa se intample niciodata atata timp cat in casa locuiau rusii si Lucky(da,am un caine rasist).Asa ca am cazut de comun acord sa ne mutam,la casa,gradina,aer curat,vecini mai toleranti.
Si-am ajuns la tara,unde nimeni nu ne deranjeaza,unde cateaua se simte mai bine ca in burta mamasii.
In toamna,cad frunzele,ca asa-i normal si eu din bun simt,dupa o plimbare cu cateaua zic sa matur frunzele inante sa plec la serviciu.Expediez maimuta-n casa si-i zic sa fie cuminte.Draga de ea,apare la geam,vede ca ma omor toata sa fac curatenie si o vad ca dispare.
Cand treaba pe afara fu terminata aveam sa aflu unde a disparut.S-a dus fix la geanta mea,a luat cutia de plastic in care aveam mancarea si mi-a mancat sandwichurile 😯 ,din bun simt mi-a lasat strugurii.

~
Hehe ma intreaba nefastul daca scriu o carte.As putea.Pe cat incerc sa scurtez pe atat realizez ca amintirile curg de-a valma
~

Acum vreo doua luni,Tony a fost castrat. 😆
Dap,soricarul a ramas fara bijuterii.Dar nu asta e partea cea mai amuzanta,aia e ca dupa operatie i-au pus un con de plastic pe cap.Si ramanea soricarul cu capul agatat prin toti boschetii.La „inaltimea”lui nici sa mearga pe strada nu putea,se bloca chiar si-n pietre. 😆
Si de atunci nu mai e Tony ala pe care noi il stiam.
Nici Lucky nu mai e.
Din relatia aia „ca fratii” a ramas prea putin.Se tolereaza in continuare,isi mai dau cate-un pupic in treacat,dar atat.Fiecare are jucariile lui,teritoriul lui.
La intrebarea:E Lucky bolnava?Vad ca nici nu-l mai baga in seama! am raspuns la unison:-Fata noastra s-a facut mare si cred ca nu e atrasa de soricari! 😆
Si asa e.Are maine-poimaine 2 ani,ii plac cainii lup,da labuta cand ai ceva de mancare in mana,doarme de crapa blana pe ea(mai nou si-n pat la noi-ea tolantita pe trei sferturi de pat si noi ca sardelele pe-un sfert,noroc ca e Andy slab 😆 ).
Ne-a schimbat mult viata.Cred ca ne-am fi plictisit ingrozitor sa n-avem ce strange,sa nu punem tapet o data la doua luni.Si eu am un motiv deosebit sa o iubesc:de fiecare data cand imi roade o pereche de pantofi,am o scuza sa-mi cumpar alte doua la loc 😀

~
Asa arata ei acum!

Legătură permanentă 2 comentarii

Tu ce simti?

februarie 12, 2010 at 1:06 pm (Realitatea cruda)


tu ce simti cand vezi aceasta poza?
Eu mi-as dori sa am un sniper in mana,sa nu-mi tremure mana si sa nimeresc din prima.Nu,n-as tinti in animal,desi pe de o parte ar avea parte de o moarte rapida!Eu as tinti bijuteriile barbatului.De ce nu capul?
Omorat nu ar mai valora nimic,nu as fi decat o ucigasa,la fel ca si el.
In schimb as actiona ca o bomba minata.L-as lasa cu handicap pe viata, sa fie nevoit toata viata sa-si aduca aminte ce a facut,iar statului,respectiv firmei la care lucra sa nu-i mai fie folositor ba din contra sa-i plateasca pensie de „invalid”.
Ca mine gandesc multi,insa extrem de putin comparativ cu numarul de doamne proaste,dornice sa afiseze o haina de blana intr-un shopping center.
Te duci in aeroport si vezi pasagerele de Kiev,Moscova.Nu-ti trebuie scoala si nici ochi bine format.Le simti ca miros a vodka si isi poarta cu mandrie haina,de blana,a vreo 20 de animale evident.
Si simti ca iti vine rau cand le vezi pasind mandre nevoie mare,iti vine sa le iei de par si sa le dai cu capul de usa.
VIP-urile!Hahaha,as putea spune ca acolo prostia e ridicata la rang de concurenta.
In fiecare zi vezi cel putin una bucata pipita,care in palmares nu prea are realizari profesionale,dar da extrem de bine pe sticla si face rating ,cu o haina de blana,ori cu o geanta a carei valoare este estimata la o cifra multe zerouri si musai in euro,din piele de crocodil,cu manusi din piele de maimuta samd.
In toata dobitocenia lor,sunt ferm convinse ca haina de blana e un fel de granita sociala si ca asta e in avantajul lor,noi muritorii de rand si posesori de neuroni neputandu-ne permite asa lux.
Parerea mea despre uciderea animalelor mi-am mai exprimat-o si am sa o fac de fiecare data cand o sa fie cazul!
N-am mai calcat in Mc in ..King de aproximativ jumatate de an!Nici n-am sa o mai fac!

that’s my point!
What about your’s?

Legătură permanentă Lasă un comentariu

SS and Latest News

februarie 6, 2010 at 12:14 pm (Uncategorized)

Am primit un premiu: wahey!
Se intituleaza Superior Scribbler Award si l-am primit de la Draga de Liutza
De ce l-am primit,nu stiu? Scriu din an in paste,ba chiar si blogul intarzie sa imi deschida pagina,pret de doua-trei minute,asta ca pe o pedeapsa ca am lasat sa se puna praful pe aici,mai ceva ca stratul de zapada din gradina!
Eu am sa il dau mai departe:
1. Teiucului
2.Adei
3.Anestitiei
4.Liei
5.Ocservatorului

Boon,acum sa revenim la ce am mai facut noi nou.Pai in general nu mare lucru,saptamanile nu prea difera in ultima perioada,ocupatiile din weekend ce le-am mai alternat.
Mergem pe unde apucam,mancam pe ici-colo si dormim cand apucam.
Sper sa ne revenim curand,din starea asta depresiva,pe care noi am pus-o pe seama iernii,care pare-se nu mai vrea sa ne paraseasca.
Cum ii spun si mamei la telefon in fiecare weekend:toate-s bune,mama,toate cum le-ai lasat(aici mint,ca de cand a plecat s-a mai pus ceva praf prin casa),abia astept sa ne revedem,asa va transmit si voua.
see ya

Legătură permanentă Lasă un comentariu