Cand n-ai ce face,te scarpini cu mainile uneia, de habar n-are sa tunda!

martie 21, 2013 at 9:49 pm (Uncategorized)

65114_448478141879869_1412636865_n

Prima data cand am vazut aceasta poza, am ras de m-am stricat! Deh om razator.

Dar, iata ca roata se intoarce si ce face omul de plictiseala? Intreaba colegele unde este un coafor bun in zona, deh nu mai imi statea parul cum trebuie.

Mai trebuie sa fac o mentiune, ca acum vreo 3 luni, am fost la un salon profesionist,in orasul unde am avut santierul. M-a curatat de 50€ in juma de ora, dar salonul era bec, m-a tuns la milimetru egal si a tinut cont de fizionomia mea,adaptand frizura dorita.

Boon si azi dau telefoane la doua saloane, ambele pline de cliente, zic noah hai sa merg in shopping center,in pauza de masa,la:cut and go! N-are cum sa dea gres, poza in geanta, zambetul pe buze,merge!

Si ajung! N-are sens sa descriu, numai tanti Leana si nea Gheorghe acolo. Eu Batman!

-Buna ziua, vreau o tunsoare!

-Stiti dureaza cam o jumatate de ora!

Eu, Batman:-Nu-i nimic, astept! Dar cu cardul pot sa platesc?

-Nu, ne pare rau!

Atunci trebuia sa plec, definitiv, dar eu Batman in continuare! Fuga la bancomat si inapoi, deh cine o sa fie ca o garofita dupa aia?!

Ma intorc si astept si  astept si astept.Par pe oglinda, pe scaune, pe ceasca de cafea. Si vine o duduie, sa-i dea Dumnezeu mooolta carne in frigider. Si scot poza:asa vreau!

S-a uitat, a analizat, da, dar stii ca e scurt…Zic da, totusi, asa vreau!

Cand m-a dus la chiuveta(plina de staniol si resturi de vopsea) m-am asezat pe scaun in ideea ca o sa ma si anume relaxez(asa cum fac intotdeauna, cand ma samponeaza, delicat, ma maseaza, samd)

Cacat..cand a inceput aia sa ma spele,cu unghiile,am zis ca e pe undeva camera ascunsa. Mi-a bagat  apa in ochi si sampon de am zis ca trebuie, ori sa fii prea prost sa vezi ca si anume clientului nu ii convine, ori e nesimtita de bubuie.

Boon,ne intoarcem la oglinda, eu rosie toata, de atata frecat si de nervi, cu rimelul in gura si ne mai uitam o data pe poza. Si ii atrag atentia ca in lateral nu este chiar atat de scurt.

Si-mi tine, fix mie, un eseu despre proportionalitatea parului si ca ce vreau eu e putin cam ireal!

Si zic: nah boon, fa cum te lasa inima.

In viata, vietisorei mele nu o sa mai fac greseala asta.

Atat mai retin, ca am vazut cum imi ia,cam 10 cm din par, cu breton, cu tot! Am incremenit in scaun, dar stiam ca orice as fi facut in momentul ala, s-ar intoarce impotriva mea!

Cand si-a dus lucrarea la bun sfarsit, mandra tare de ea: Stii ca te prinde! Iti sta super!

Am tacut, ca stiam ca parul nu mai am cum sa il lipesc si ca daca apuc sa erupa vulcanul din mine, se termina urat rau de tot!

Am platit si am plecat, plina de draci!

In birou n-am scos o lacrima, toata o floricica, dar cand am ajuns acasa, m-au ras ai mei ca brazii de la campie  juma de ora, in timp ce eu plangeam de sa se rupa camasa pe mine!

Acum e musai sa dorm peste ziua de azi si sunt convinsa, ca maine o sa ma vad,cu alti ochi.( Doamne ajuta-ma sa trec peste urmatoarele 3 saptamani, sa fie frig si caciula si turbanul la moda!!!!!)

Si revenind la prima poza: ce vrei si ce primesti!

Judi Dench

IMG_4035

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Depinde doar de tine!

martie 6, 2013 at 8:24 pm (Uncategorized)

Trebuie sa recunosc ca la posturile cu povestea mea, am avut un trafic, vadit mai mare decat la posturile obisnuite. Ma flateaza, e drept( poate daca o sa ma straduiesc o sa mai scriu despre, ca metoda de relaxare,pentru mine, pentru voi), dar totodata si intristeaza. Sunt(em) fix parte a unui sistem, in care evitam sa confruntam problemele, sa nu cumva sa ne stricam feng-shui-ul. Savuram scandalul pe paine si ne hlizim cand vedem ca altora le merge rau, ne facem cruce cand nimicuri sunt promovate la televizor si ne dorim cu ardoare, sa fim slabi, sa avem tate, masina sa aibe multi cai putere si casa, casa sa fie casa si portofelul sa fie plin.
Nu dau in tine, cititorule. Nu o lua personal!
Dau in ceea ce am/ai ajuns in ultima vreme.
Scriu despre mine si daca o fi sa te regasesti printre randuri, in caz ca nu te-ai plictisit, vazand ca pana acum nu s-a vorbit despre sex,te dezamagesc, nici nu o sa gasesti, poate iti ridici doua trei semne de intrbare.

Cand ai spus ultima data parintilor ca ii iubesti? Copilului? Cand ai ras cu pofta ultima data? Te bucuri ca poti sa mergi?Sa vezi? Sa auzi? Sa simti?

Nu-s nebuna si nici nu militez pentru o lume mai buna. Am renuntat la idei marete si cred cu ardoare ca daca vreau sa schimb ceva,incep de la mine si nu caut sa schimb mentalitatea altora.
A mananca vegetarian sau a te imbraca de la second hand,este in fond o optiune personala si o alternativa uneori, dar a nu acorda atentie lucrurilor cu adevarat importante e o greseala, care uneori, daca nu-i prea tarziu poate fi indreptata.

Ti-ai pus vreodata intrebarea: Ce se intampla daca eu maine mor? Cui ii ramane averea(daca ai)? Am rezolvat tot pe lumea asta? M-am despartit de toti cei dragi si plec cu inima impacata?

Nu!

Nici eu! Am 26 de ani si nu mi-a trecut prin cap asa ceva. De ce sa-mi stric eu bunatate de feng-shui,gandind a paguba.
Asta-i sistemul si astia suntem. Asta sunt.

Eu daca maine fac un accident, n-am testament, desi dureaza poate 10 minute sa-l scriu, nu mi-am luat ramas bun de la cei dragi si nici n-am apucat sa rezolv toate conflictele. Cei ramasi in viata n-au dreptul sa decida, daca pot sau nu sa deconecteze aparatele, sa-mi doneze organele sau nu stiu unde sa ma ingroape.Nu stiu daca mai am dorinte neimplinite.
Singura chestie pe care o stiu,este ca vreau sa fiu incinerata.

Fix atat stiu cei apropiati mie.

Pentru ca preocuparea mea principala a fost sa fiu 200% pentru un job, sa ma preocup de lucruri marunte, sa ma folosesc vesnica scuza, ca nu am timp, ca sa mut de pe o zi pe alta, un telefon, poate-poate uit, sa vreau intotdeauna mai mult, de la mine, de la altii,de la viata(cand in fond, am o viata,cu standarde mult peste limita).

N-am inventat eu roata si-s convinsa ca au mai scris multi despre chestia asta.

Dar trebuie sa treci, 4 luni, prin n sali de terapie intensiva, sa te confrunti cu termeni medicali pe care nu i-ai auzit in viata ta, trebuie sa vezi cum oameni dragi tie se sting, tu neputand face nimic, ca sa realizezi ca: a avea doua mani, doua picioare, doi ochi, doua urechi, un nas, o gura si un creier functionabil, este cea mai mare bogatie posibila.

Casa, masina, contul, silueta, hainele, sunt frectie la picior de lemn. Oricum nu ramai cu nimic din ele si alea or sa fie motiv, de scandal, proces, cearta!
Dar o vorba buna, un zambet, un te iubesc mama, o plimbare in aer liber, un jucat cu amaratul ala de patruped, ce tanjeste dupa o mangaiere…este o alinare pentru suflet,mai ales al tau!

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Fara drept a replica!

august 28, 2011 at 2:57 pm (Uncategorized)

La 16:59 imi parcam masina la locul pe care-l mentionase.
Astepta cu mainile incrucisate,pe fata BMW-ului sau alb,cercetandu-si ceasul.Punctualitatea este unul dintre punctele lui forte,asta am stiut-o din prima zi.
Cobor din masina,imi aranjez fusta si apas telecomanda masinii.
-Arati foarte bine astazi!
-Daca ai evita sa ma pui in situatii dificile si uneori jenante,as arata si mai bine de atat.
Si-l sarut lung si apasat.
Rade cu pofta.
-E interesant sa te descopar in fiecare ipostaza si ma fascinezi de fiecare data cu o noua reactie,cu un alt fel de a fi.
Si ma saruta asa cum doar el stie sa o faca.
-De ce aici?Si privesc imprejur,intrarea intr-o padure,un loc reatras si totusi joggeri si mame cu copii si nord-walkers.
-Pentru ca astazi nu avem mult timp.Avem niste sarcini de dus la capat.Adica cu alte cuvinte,astazi in birou mi-a dat o sarcina de dus la punct si eu trebuie sa o duc la bun sfarsit. Am inteles.
Ma ia de mana si mi spune sa ne plimbam putin.
-Daca nu ma insel,putin mai incolo trebuie sa fie o mica cabanuta unde se fac grill-party-uri. Acolo putem sa vorbim in liniste.
Suntem mult prea office imbracati,pentru o plimbare in padure,si asta o vedem pe fata trecatorilor,insa nu pare sa il intereseze asta.
Ajungem la cabanuta mentionata si ne asezam pe o banca de lemn.Eu cu spatele la el,ghemuita in bratele lui ferme.
Nu indraznesc sa il privesc in ochi si am sentimentul ca sunt extrem de stangace. Nici el nu insista si se multumeste sa-mi simta parfumul si sa mi se joace in par.
Isi trece usor buzele prin par,pe gat si-mi geme usor in ureche.
-Nu-i bine,ne-ar putea vedea cineva.
-Stiu,dar nu ma pot abtine.
Simt cum isi trece usor mainile pe umerii mei,coborand usor spre sani,in timp ce buzele-i intredeschise-mi saruta cu pasiune gatul.
-Repet,nu-i bine.Nu-i locul potrivit si nu ma ajuti deloc.
-Ihim,in timp ce isi vede in continuare de indeletnicirea lui,mai nou preferata fara a da de inteles ca are de gand sa ma inteleaga.
Ma intorc brusc cu fata spre el,in dorinta de a ma face inteleasa.Cel putin asta am sperat,sa se opreasca cu adevarat,n-am dorit,as mintii spunand altceva.
Imi cuprinde fata in palme si ma saruta pasional, ma ia in brate si ma aseaza in bratele lui,cat sa-mi arate indirect ce efecte fizice am asupra lui.
-Port fusta si privelistea ce o arat e grozava,totusi nepotrivita,suntem intr-o padure unde trec oameni si tu consideri ca tot ce trebuie sa stiu si sa observ este cat esti tu de mhm..tare?
-Ihim si continua sa ma sarute pe gat,trecandu-si mana peste sanii mei,pe solduri,pe fesieri,trangandu-ma periculos de aproape spre el.
N-are sens sa imi repet la infinit ca nu e bine si ca nu-i locul potrivit,stiu asta si o stie si el,numai ca sub miscarile-i ferme si sub pasiunea saruturilor,toate limitele si granitele imi par indepartate si ceea ce unii gasesc ilegal si neadecvat,incepe sa imi para atat de excitant.Si sa-l vreau cu atata pasiune cu cat ma vrea si el.
Si-o simt in respiratia din ce in ce mai sacadata,care se completeaza perfect cu miscarile de dute-vino,pe care le realizeaza miscandu-mi corpul cu usurinta,spre el.
Cand saruturile si miscarile devin din ce in ce mai intense si pline de pasiune,ma trage spre el cu putere,facandu-ma sa gem de placere si ma tine ferm si strans,pret de cateva minute,timp in care respiratia-mi revine la normal. Si ma saruta si ma loveste,peste fund spunandu-mi:acum trebuie sa mergem acasa!
Aha,nu a avut nicio secunda intentia sa ma aibe la propriu,acolo,in vazul lumii.S-a folosit de locatie,ca de o masca,care nu i-a permis sa devina vulnerabil si care totusi sa ii permita sa ma aibe intr-o cu totul alta ipostaza.
Pervers si fara scrupule si atat,dar atat de placut.
In drum spre masinile noastre s-a oprit de cateva ori sa ma sarute si sa ma stranga in brate,iar efectele actiunii noastre,erau inca perceptibile.Vroia doar sa o arate,inca o data si inca o data si inca o data.
Ajunsi langa masini,imi sopteste la ureche: Daca esti cuminte,poate o sa iti pregatesc maine seara o surpriza.
Ma saruta apasat,ma loveste peste fund si spune:acum,gata,chiar trebuie sa plecam!
Se suie in masina si pleaca, fara sa ceara pareri,asa cum o face de fiecare data….

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Tiranul

august 28, 2011 at 2:01 pm (Uncategorized)

-Esti bine-sanatoasa?
-Cum te simti? Cum a fost?
O multime de intrebari si incercam sa ma agat de un colac de salvare!Au alfat deja?De unde stiu?De ce nu reactioneaza dispretuitor? De ce vad mila in ochii lor? Si-mi duc mana la frunte,gandeste,gandeste repede,ai omis vreun amanunt?Ce-am facut in ultima vreme?Nu,nu el,nu Anglia,nu tu pasiune,nu asta. Care a fost scuza? Mhm,gandeste,rapid,pentru numele lui Dumnezeu! Care era scuza?
Concediu,mhm,medical,mhm ah,slava cerului stiu,anemica,analize,da,asa era…
-Mult stres,mancat dezordonat si se aduna,zambesc satisfacuta.
Bravo Anna,ai reactionat impecabil,a durat ceva timp,totusi a fost bine,bravo.
-Ar trebui sa ai mai multa grija de tine!
-Stiu,sunteti niste draguti,nu toti,am gandit,nu am si spus. Am si momente in care controlez ceea ce spun,rar ce e drept,dar am.
-Si s-a intamplat ceva nou?
-Ah nu,toate vechi,seful a fost plecat,deci a fost relativ linistit.A sunat in fiecare zi,ca un smintit,sa intrebe cum merg lucrurile.
-Da?! Cand?
Nu-mi amintesc sa il fi auzit! Anna,ce faci? Iti scapa informatii,care te dau de gol si nu realizezi?
Iar ei,neluand in seama,detaliul acela,care ma inculpa,pana la cer si inapoi,vadit deranjati de actele de control ale sefului si total aberante,ei considerand ca oricum nu poate sa schimbe nimic,de acolo de unde este,continua:
-E cateodata exagerat!
Da extrem si pot sa o spun cu mana pe inima,exagerat de posesiv si exagerat de bipolar,de la seful care poseda totul,la barbatul care te strange in brate si isi ascunde fata in ceafa ta,incercand sa te adulmece pana ramai fara miros,fara suflare…
Anna! O iei razna,auto-control,auto-educatie!
Ma enervez la culme,acasa,sub dus nu si-a facut simtita prezenta si acum intr-o situatie ca asta,se manifesta benevol si-mi zdruncina bunatate de strategie,gandita pana in cel mai mic detaliu…
-Oricum,asta vine mai tarziu,asta este partea buna a lucrurilor!
-Ah da?
Minus punct pentru el,eu am reusit sa ma mobilizez si sa fiu pregatita in timp util,fara a lasa nicio urma de suspiciune,asta daca excludem momenetele scurte in care am lasat garda jos si am scapat cateva detalii extrem de importante,dar care slava cerului nu au fost observate.
-Da,are nu stiu ce intalnire si vine putin mai tarziu.Pun pariu,ca iarasi tuna si fulgera,ca aia nu e bine,ca aia nu e asa.
-Vedem! si zambesc,pornindu-mi calculatorul.
~
Trec minutele ca niste ani si am sentimentul ca nu progresez deloc profesional. N-am cum,avand in vedere ca in mintea mea se desfasoara cu totul alte scenarii.
Oare s-a razgandit? Asta a fost tot? O sa isi duca planurile la sfarist,mult mai repede? Ma asteapta o hartie,in care imi este adus la cunostiinta ca am 15 zile la dispozitie sa parasesc locul de munca?
Aiurea,daca era asa,ar fi facut-o dupa ce ne-am intalnit la Hotelul Dorint. Nu m-ar fi prezentat lui Hassan si cu atat mai putin lui John.
Oare cu cate femei i s-a prezentat lui John,oare a cata eram care trecuse pragul casei din Londra?
De ce ma gandesc eu la asta acum?
Termina,nu-mi usurezi munca si asa grea,punand intrebari stupide.
E acasa!Acorda atentia cuvenita sotiei si tu trebuie sa intelegi asta!El face,ceea ce tu astazi de dimineata nu ai facut,nu ai acordat atentia necesara sotului,l-ai lasat acolo,ca pe un obiect.
Dar eu nu sunt Günther,eu sunt eu.Si sotul meu nu e Edelgard.Sotul meu stie cum sunt eu?
Oare?
Minti,minti cu nerusinare si stii asta,le faci mereu atat de credibile si de multe ori ajungi sa le crezi chiar si tu,dar tot minciuni sunt.

Vrrrrum.
-VINE! Numai unul ca el,poate sa accelereze o masina automata in halul asta.
Rad si dau dreptate colegei de birou,are un stil unic de a conduce,atat de unic,incat reusesti sa versi in masina lui,daca nu ai un stomac suficient de rezistent la stilul haotic si necontrolat,de condus.
Pasii i se aud pe coridor si deschide brusc usa,asa cum o face zilnic.
-Buna dimineata!
Ok,deci nimic nou schimbat in ton.Acelasi buna dimineata ca de fiecare data,acelasi om,acelasi parfum si totusi altfel.
Mhm! Plus punct pentru el,are un auto-control de invidiat.Il invidiez!
Facem o scurta sedinta,asa ca va invit sa luati loc in sala de conferinte,striga,dupa ce isi lasa diplomatul pe jos,isi deschide calculatorul si isi aseaza sacoul,pe umeras,in dulap si se indreapta spre bucatarie,luand o ceasca de cafea din dulap.
Eu ma uit la colega,ea la mine,mirate.
That was all,folks,gandesc in sinea mea si pe cat de linistita par exterior,pe atat de agitata sunt pe dinauntru.
Imi iau inert un carnet de notat si un pix si ma indrept cu pasi calmi spre sala de sedinte.
Ai avut vreodata sentimentul ca te duci undeva,ca animalul la sacrificare? Cam asta simteam si eu,n-aratam,dar simteam.
Ma asez pe scaun si fac un rezumat al variantelor posibile,daca evit complet contactul vizual,risc sa dau de banuit si sa par rusinata.Sunt rusinata?Ma simt vinovata? Nu..Deci sarim peste asta. Daca il privesc prea lung,dau iarasi de banuit.Buun,deci ceva intre,Anna acum chiar nu-ti premiti greseli.
Toata lumea prezenta,apare si el cu ceasca de cafea in mana,isi aseaza meticulos formularele si intreaba fara sa isi ridice ochii de pe ele:
-Doamna Schmit,va simtiti mai bine?V-a priit saptamana?
Sfinte Cerule,nu! Nu eu prima,nu eu! De ce imi faci asta? De ce nu ma mira,ca face asta?
-Da,multumesc de intrebare.Si simt ca rosesc din fiecare por,pana in maduva oaselor.
-Ar trebui sa nu va obisnuiti cu astfel de saptamani?
-Poftim?
Incercam sa vad mai departe de cuvinte,sa le inteleg,sa le gasesc rostul.Cu cat incercam mai tare, cu atat imi fugea pamantul de sub picioare si oricat as fi cautat o explicatie plauzibila,care sa-mi ridice moralul,nu gaseam.
-Am spus ca ar trebui sa nu va obisnuiti sa aveti concediu-medical in fiecare saptamana si isi ridica ochii,privind adanc in sufletul meu dezolat. Sunteti tanara si cu putere de munca,spune zambind subtil incercand sa-mi linisteasca gandurile pesimiste,iar motivul pentru care v-am strans pe toti aici si isi trece privirea peste toti colegii,lucru care imi ia toata povara de pe inima, este acela ca avem un nou proiect.
-Dupa cum stiti astazi am avut o intalnire importanta. Aham,deci nu tu punct in plus pentru indeplinirea cerintelor de sot iubitor,cu alte cuvinte,nu tu motive de mustrare de constiinta pentru mine.Nu-i termen de comparatie,dar un analgezic pentru moment este.
Am semnat un contract cu Caile Ferate Germane si am reusit sa castigam un tronson din traseul Paris-Berlin.7 km de cale ferata de modernizat,proiect intins pe o durata de un an de zile.
In sala de conferinte liniste mormantala,doar el vorbeste calm si precis,ceilalti nu indraznesc nici sa respire.Respect sau frica? Mereu mi-am pus intrebarea ce simt ceilalti angajati fata de el,ce simteam eu,stiam mai bine ca nimeni.
-Am hotarat sa inchiriez birouri in localitatea Altenkirchen,acolo vom avea sediul temporar,pana la incheierea proiectului.Tot acolo am hotarat sa inchiriez si apartamente.
Ah am omis sa spun ca vom petrece acolo saptamana de lucru,weekenduri-le vor petrece acasa.
Si vad nemultumirea pe fata tuturor colegilor si privirile pline de dispret.Pentru a n oara,ia decizii,fara sa se consulte si isi pune angajatii in fata faptului implinit.Tiranul! Ma amuza fantastic scena asta.
-Pentru asta am inchiriat apartamente,pentru fiecare,in functie de data in care veti lucra acolo,pentru ca si asta tin sa subliniez,nu-mi permit sa imi iau toti angajatii pe santier si nu ma refer finanaciar,ci pentru ca aici mai sunt o multime de lucruri si proiecte de rezolvat. De aceea doamna X si doamna Y,vor ramane pentru o perioada aici. Domnul Z,eu si doamna Schmitt,vom pleca prima data. Sper ca aveti intelegere pentru decizia mea!
-Bineinteles,la unison,desi din tonul nostru se putea intelege absolut orice,mai putin intelgere.
Pe mine ma fascina,ca de fiecare data,cum reusea sa puna totul la punct,fara a se consulta cu cineva si mai ales cum toata lumea il aproba,fara drept la replica,desi niciunuia nu ii convenea situatia,niciunuia in afara de mine,evident,insa ceilalti nu aveau de unde sa banuiasca asta.
-Cu astea fiind spuse,daca nu aveti intrebari sau alte solutii,inchei aceasta conferinta aici. Se ridica si deschide usa,nu inainte de a spune sever:
-Doamna Schmitt,puteti sa veniti in biroul meu?
Nu,te rog,nu eu din nou. Colegii ma privesc compatimitor si ma incurajeaza sa purced la actiunile tiranului.Ma avantajeaza situatia asta,intr-un fel, se poarta,cel putin in birou,cu toti la fel,nu-i niciunul x sau y ci doamna x si domnul y.
Analizat la rece,e mai mult decat evident,ca unde e el,sunt si eu,numai ca in situatia asta si la renumele lui,nimanui nu ii trece prin minte sa vada mai departe de aparente.Si-o face intentionat,pentru a nu pune pe niciunul din noi intr-o situatie delicata si asta cu pretul numelui sau,Tiranul de el.
~
Inchid usa biroului sau si ma asez pe scaun,la fel de speriata ca in prima zi,la interviu,cand imi statea inima sa sara din piept.
El isi verifica lista de mailuri si eu astept,uitandu-ma prin birou,incercand sa observ daca lipseste ceva,daca a indraznit vreun coleg sa ii ia din bomboanele de ciocolata.Cam asta facem cand pleaca in pauza de masa,intram la el in birou si luam din bomboanele de ciocolata pe care sotia lui iubitoare,Edelgard,le aseaza in dulap,pentru el,nu pentru noi.
-Ai calatorit bine?Ma intreaba intre doua propozitii tastate la calculator.
-Da,multumesc!Tu?
-Am fost cam presat cu timpul,dar in schimb totul a decurs bine.
Si din nou liniste,indiferenta,aud cum tasteaza fiecare cuvant si incerc sa inteleg ce vrea de fapt.
Poate ar fi mai bine sa nu incerc nimic si sa iau lucrurile asa cum sunt ele,sa il iau asa cum e el,imprevizibil si plin de mistere.
-Buun si se intoarce cu fata spre mine:maine plecam pe santier,reusesti sa rezolvi asta?
De ce nu reuseste niciodata sa vorbeasca clar si deschis si acceptabil pentru toata lumea, de ce trebuie sa ambaleze intotdeauna cuvintele in asa fel incat sa trebuiasca sa gandeste de doua trei ori inainte de a da un raspuns?
Stiam la cine si la ce se refera si totusi nu a spus-o intr-un mod in care sa ma faca sa ma simt prost.
Aha,asta era,isi formuleaza intrebarile si gesturile incat sa para rece,chiar daca de fapt el nu este,are sentimente.El?
Nu-i timpul sa fabulezi Anna,timpul si locul sunt definitiv impotriva ta si pentru asta te afli in fata omului nepotrivit.Stii asta nu?!!!
-Incerc cat pot de bine!
Zambeste si ma incurajeaza din priviri:
-N-am nici cea mai mica indoiala ca nu ai sa reusesti!Acum te poti intoarce in birou,o spune intorcandu-se grav din nou spre monitor.
Inainte ca mana mea sa atinga manerul usii,spune,fara sa-si intoarca privirea: Astazi la ora 17:00,la intrarea in localitatea x.
N-avea sens sa obiectez,o stiam,la fel de bine ca si ceilalti,numai ca putin altfel.. Si-mi placea!

Legătură permanentă Lasă un comentariu

In contradictoriu…

august 28, 2011 at 12:10 pm (Uncategorized)

Toaleta ori buda,cum o mai denumesc eu,a fost,este si va fi intotdeaua un loc special pentru mine. Unii o gasesc ca cel mai excrecabil loc,unde intra doar pentru a-si satisface nevoile fizice,ca mai apoi sa plece in cel mai scurt timp posibil,scarbiti de ei insisi.
Nu si pentru mine.
In toaleta si mai ales sub dus,sunt doar eu cu mine.Si mai e cineva,cineva care crezusem ca a murit pentru totdeauna.Ma inselasem,in cele 7 zile petrecute cu el,mai descoperisem pe cineva cu mine.Pe Anna aceea mica,din liceu,sensibila si mai ales labila sentimental.Nu murise niciodata,nici macar nu se sinchisese sa plece,a stat acolo cuminte intr-un colt din mine,in stare latenta.
Anna aceea,pe care de foarte multe ori,o mustrasem,ca e inconstienta,ca spune lucruri stupide,copilaroase si mai ales de nepermis.Ea nu stia ce e autocontrolul,nu stia nici ca barbatii n-au nevoie de dulcegarii,ca de asta au nevoie doar femeile.Era mereu o sursa de nervi,pentru mine,pentru Anna aceea matura.
De data asta,insa,am ales sa nu mai pornesc un scandal cu ea,n-avea niciun sens,orice as fi spus eu si mai ales oricate argumente as fi adus,tot aiurea ar fi actionat. Da,asta am simtit de nenumarate ori,ca Anna cea copilaroasa,actioneaza la argumentele mele ca un bumerang si intoarce situatia,fix impotriva mea. Si nu concep,sa fiu pusa,pentru a n oara,in situatia de a indrepta greselile facute de ea,asa ca am hotarat sa colaboram,cat putem,gresit cat pot,ca ea nu are limite,nu vede riscuri,nu vede nimic.
Am ales,acolo,sub jetul de apa rece,sa semnez cu ea un contract de colaborare.Eu te sustin in,aproape tot ceea ce faci.Altfel ne ducem amandoua la fund.
M-ai adus intr-o situatie foarte dificila si riscurile sunt mari si trebuie urgent gasit un plan B,riscurile minimalizate si cat mai putine greseli posibile! Auzi?
Niciun raspuns…
Cu tine vorbesc!
Nimic!
Minunat,vorbesc singura ca un televizor,tu visezi in continuare,in timp ce eu imi zdrobesc aici capul,cautand solutii optime.
Nimic!
Esti chiar impertinetnta,n-auzi ca trebuie sa lucram impreuna?
Nimic!
Simt cum cedez nervos si las lucrurile asa cum sunt,pentru o perioada.Anna cea copilaroasa nu vrea deocamdata sa colaboreze si oricate presiuni as face,se poate sa aduca iarasi la reversul medaliei. Imi controlez tonul vocii imaginare si o asigur ca o sa fie bine,mint,evident.Si stiu asta mai bine ca ea,dar ma cuprinde teama la gandul ca toata munca si stradania mea a fost,este si va fi in zadar. Si ma opresc pentru moment aici..Stiam ca va fi o lupta grea,intinsa pe o durata lunga te timp si in razboiul asta nu-mi permit sa-mi irosesc resursele de energie atat de repede. Auto-educatie,auto-control si reusim.
Mi-a fost mereu usor sa port discutii cu terte persoane,eu le numesc exterioare,datorita,unii o numesc calitate,eu nu,modului meu,extrem de a socializa.Nu stiu daca e mostenit sau in timp dezvoltat,stiu ca uneori ma aduce in starea de a spune,mai bine taceam din gura si astea sunt momentele pe care le urasc cel mai mult la mine,sunt momentele in care,Anna cea copilaroasa si naiva ma aduce.Le urasc pur si simplu.
~
Dusul rece m-a trezit la realitate,liniile fine trasate cu eye-liner-ul au incununat cu succes proceseul de mascare al sentimentelor,putin blush pe obrajii,mult prea cadaverici si gata! Lipseste ceva?
A,parfumul!
Pentru mine parfumul e nota de baza in a ascunde sentimente,idei si frustrari. Cu cat e mai bun parfumul,cu atat metoda de sigilare e mai buna.De aceea am facut o pasiune pentru parfumurile bune. O investitie,pe cat de costisitoare pe atat de eficienta,care niciodata nu m-a lasat la greu.
De-a lungul timpului am invatat insa,ca nu tot ceea ce e scump,este si bun si ca efectul nu este deloc cel scontat,lasandu-ma de cele mai multe ori,goala si lipsita de aparare,fix in momentele in care aveam mai mult ca niciodata nevoie.
Asa ca am restrans cercul aromelor si am ramas fidela,celor care mi-au fost mereu aproape,in momentele mai dificile.
Am luat sticluta in mana,am pulverizat in aer si mi-am trecut silueta prin norul plin de arome. Nu-mi pulverizez niciodata direct pe piele!Ar inseamna sa bruschez niste arome,sa le violez si sa mi le atribui intr-un mod grosolan,ori eu nu vreau asta,vreau sa avem parte de un contact armonios si ele sa-mi dea o nota speciala,nici prea mult,nici prea putin,sa aleaga ele,cat merit,cat de speciala sa fiu.
Sutienul este prins cu o miscare pe cat de fina,pe atat de fireasca,miscare perfectionata in timp,cu extrem de mult exercitiu in fata oglinzii,portjartierul aranjat,fiecare nasture de la camasa alb-imaculata inchis cu meticulozitate,fusta pana la genunchi,verde-inchis,care-mi defineste talia si-mi pune in evidenta,fesierii.Totul aranjat pana la cel mai mic detaliul.
O ultima privire in oglinda,totul e pus la punct,Anna cea vulnerabila nu este de gasit,procesul de mascare al sentimentelor e dus cu brio la finalziare,deci pot sa ies in lume.
~
Ochii plansi nu mai erau de gasit,mi-au lasat un biletel scris in graba,pe masa!
-Vreau sa-mi pun ordine in ganduri!
Si-am zambit.
Cum ma intelegea,dragul de el.Nu stiu daca am mai spus sau poate ca n-am spus-o niciodata.Nu-mi amintesc sa fi vorbit foarte multe despre el. Pentru sotul meu,am fost mereu o enigma si alaturi de mine nu s-a plictisit niciodata.Mereu complexa si mereu altfel. Niciodata nu i-am spus cat inseamna pentru mine sau mai ales cum este pentru mine.
Stiu doar ca mi-am spus in adancul sufletului de n ori,un om care sa te iubeasca in felul asta,n-ai sa mai gasesti si cel mai important,un atat de bun prieten ca el,cu atat mai putin.
I-am scris si eu: Pentru tine,tot timpul din lume,am dus bucata de hartie la gat,am zambit din nou si-am asezat-o pe masa.
Mi-am luat chieile si-am plecat sigura pe mine,sa infrunt viata…

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Cand omul din tine moare..

august 15, 2011 at 8:18 pm (Uncategorized)

Si-am plecat lasand in urma mea cele mai ipocrite fapte,fata de cel care imi jurase iubire eterna si pe care il considerasem barbatul vietii mele si cele mai frumoase momente ale mele,ca femeie.
Si as mintii sa spun ca am regretat macar o clipa din ceea ce traisem,simtisem si facusem. Regretam un singurul lucru,unul dintre pionii acestui triunghi,nu o merita,sub nicio forma!
In ipocrizia mea,nu reuseam sa ma mustrez mai mult decat cateva fractiuni de secunda,ca mai apoi sa mi se deruleze in fata ochilor,cu totul alte momente,iar chipul lui Günther sa-si faca simtita prezenta,lasand,chiar si la cateva ore bune de la despartire,urme adanci in mine.
N-am crezut nicio secunda ca cineva isi poate lasa impregnata prezenta pe pielea mea si ca simplul joc al rememorarii momentelor petrecute impreuna,imi va crea acel gol in stomac,pe care il simti,la prima iubire sau cand te bucuri de ceva sau cand ai reusit un lucru,incercat din greu.
N-am crezut ca voi ajunge sa-mi spun ca a renunta la fumat e indubitabil mai usor,decat sa nu ii mai pot saruta buzele vreodata. Buzele alea pe care le-am simtit initial,pe gat,ca pe o adiere,facandu-ma sa tresar,apoi din ce in ce mai ferme si precise.
Mainile acelea,mari si sigure,desenand cercuri pe spatele meu,ca mai apoi sa alunece,in locuri menite sa starneasca pasiune.
Si el,puternic,inalt si plin de dorinta..sigur si dominant.
A reusit in putinul timp,sa starneasca toate sentimentele in mine,de la revolta si umilinta,la fericire si implinire. El avea tot ce imi doream si cu cat primeam mai mult,cu atat il doream mai tare.
Plecasem pe un drum si stiam ca fiecare pas pe care aveam sa il fac,ma va adanci si mai mult,in nesiguranta,nefericire.O stiam,n-am fost insa suficient de puternica sa ma opresc in loc,sa ma intorc din drum,n-a fost niciodata o posibilitate pe care sa o fi luat macar in calcul.
Ajunsa acasa,m-am lovit de doi ochi plansi,cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata,nu pentru ca erau plansi,ci pentru ca erau acolo.
M-a suprins insa raceala cu care i-am privit,in treacat si n-am fost suficient de responsabila sa vad ce rani le-am provocat,cand i-am spus sec:ma duc la dus,intr-o ora trebuie sa ajung la serviciu.
Am inchis o usa,in spatele ei,am distrus un suflet.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Lucky alias Bruce Lee

aprilie 12, 2011 at 8:26 pm (Uncategorized)

In ultimele saptamani am constientizat cat de nesemnificative sunt multe din lucrurile cu care obisnuiam sa imi bat capul. N-am vazut ingeri,cum fac unele vedete.
Am ajuns cu Lucky la un control,ea,draga de ea in calduri fiind scheuna prin casa constant,de dimineata pana seara. Si dupa un control i se pune diagnosticul:vaginita si simptome de graviditate(Ea nu era,insa organismul cainilor nu face diferenta intre pui si puroi,poate pentru ca amandoua cuvintele incep cu pu,’aga-mi-as)
Si am dat-o pe ampicilina.
Dupa 3 zile nu vedeam nicio amelioare asa ca iar la doctor,cainele nu mai era el,nu tu chef de viata,nu tu sarit,nimic!
Am trecut pe analize de urina si radiografi si cand am aflat rezultatul am zis ca nu-i adevarat:tot uterul plin de puroi,un rinichi era deja afectat.Solutie:castrare de urgenta!
Cred ca a fost cea mai grea noapte din viata mea,ma gandeam ca daca apar complicatii,daca nu face fata anesteziei,daca o sa ramana traumatizata,daca,daca,daca!
Am condus ca un zombi la serviciu,la serviciu am fost un zombie si dupa serviciu la fel.
Si-am ajuns la clinica si i-a facut anestezie. Si se lupta ea,draga de ea,sa se tina tare,numai ca o lasau puterile.Cand au venit doctoritele sa o ia dormea ca un urs,cu botul pe labe. Am plecat plangand,ma gandeam ca daca se intampla ceva,am cea mai frumoasa imagine a ei. Stiu o sa ziceti ca sunt paranoica,dar imi iubesc cainele sau atunci am constientizat cat de mult!
Ne-am intors dupa o ora jumate.Asistentele,foarte dragute,ca tot team-ul clinicii de altfel,ne-au incurajat,au spus ca o sa fie bine,ca nu mai dureaza mult!
Inainte de operatie ni s-a spus ca e bine sa fim acolo cand se trezeste,pentru ca unii intra in panica.
Oameni buni,am vazut multe la viata mea si am crezut ca sunt un om tare. Nu-s!
Cand a adus-o pe patura si-am vazut-o cu limba scoasa si cu sange pe zgarda am zis ca lesin.Cand s-a trezit a fost groaznic!
Urla din gura de sarpe,de parca o taia in viu,nu reactiona la nicio voce,avea ochii oricum,numai normal nu! Am zis ca pic,am iesit afara si 5 minute am plans cu muci,de tremura carnea pe mine. Eu nu stiu cum este creierul nostru programat,dar mi-am blestemat zilele pentru ce i-am facut cainelui meu in momentul ala.
Am revenit dupa ce m-am imbarbatat singura si starea aia de la inconstienta la constienta(am aflat,dupa,ca si unii oameni reactioneaza la fel cand isi revin din anestezie) a inceput sa lase.Toti erau plansi,de la practicanta,la doctorita care a operat-o!
In drum spre casa,eu m-am asezat pe bancheta din spate,sa nu care cumva sa ii treaca prin minte sa-si bage nasul pe la bandaj!N-avea ea chef de asta,dar era mai sigur.Si-l aud pe Andy cum plange,pe ascuns si spune:Si eu as fi facut acelasi lucru ca si tine,as fi iesit afara si as fi plans!
Si cuvintele astea m-au intarit,mult!
Am dormit pe saltea de aer,la parter,ea neavand voie sa urce scari si la cel mai mic scheunat eram in picioare. Am dormit in reprize scurte si ne trezeam fleasca.
Dimineata vine si incepe sa ne linga pe fata! Ala a fost momentul cel mai fericit,cand am realizat ca a constientizat ca i-am facut un bine. Daca optam pentru antibiotice riscam sa nu isi faca efectul si sa se ajunga la mai rau!
Si a inceput sa manance,ceea ce in ultimele 3 zile nu mai facea,cu pofta si asta fu semn bun,ca incepe sa se puna pe picioare.
Dupa serviciu mergeam la perfuzie,deja incepuse sa se obisnuiasca si cu aceasta procedura si isi astepta linistita toate tratamentele.
Cand s-au terminat si antibioticele orale,se facu’ joi si Lucky a noastra deja sarea, spre teroarea mea,mi-era teama sa nu i se desfaca operatia.
Am plecat sambata o fuga in Belgia,era vreme frumoasa si vroiam din tot sufletul sa fim toti. Asa ca Lucky a vazut pentru prima data marea si s-a speriat de valuri 😆 .
Faza cea mai tare a fost cand a inceput sa sape in nisip si a vazut ca de acolo iese apa.Toate legile dupa care se ghidase ea se prabuseau! 🙂 Dar i-a placut si de oboseala a adormit in orice pozitie in masina.Era sanatoasa si noi impliniti!
Ieri am fost la doctor sa scoatem firele.O procedura simpla,a crezut doctorita,numai ca Lucky nu a fost atat de cooperativa pe cat am crezut noi si intr-un moment de neatentie i-a aplicat un picior in fata doctoritei,de am crezut ca ii face din ochelari,lentile de contact.
Trei oameni ne-am chinuit sa o tinem si tot a mai busit-o de cateva ori si la modul serios!
Cand a terminat nu mai stia cum sa iasa pe usa,ar fi preferat chiar si prin.Ne-am cerut scuze,am multumit din inima pentru tot ce au facut pentru ea si am plecat!
In sfarsit e aceeasi Lucky care cerseste la masa,care latra chiar si dupa ce i-ai spus de 3 ori nu(e musai sa aibe ea ultimul ton),e aceeasi Lucky care sare ca o zapacita si sapa in florile mamei!
Iar noi parca suntem altfel.Mai altfel! 🙂
Am scris acest post,pentru mine! Ca atunci cand ma lovesc de lucruri marunte,sa-mi amintesc ca exista momente in viata cand a fi la pamant inseamna ca cei dragi tie sa fie afectati!Pentru ca ei conteaza,restul sunt detalii!
<

Legătură permanentă Lasă un comentariu

N mii de motive sa iubesti

septembrie 21, 2010 at 7:54 pm (Uncategorized)

Te trezesti dimineata si ii vezi fata adormita,zambesti si ai inceput bine ziua!
Nimic nu e mai placut,decat prima tigare la cafeaua de dimineata,cand discutati din priviri,evident adormite!
Inca in halat si cu cana de cafea in mana il saruti in pragul usii,ciufulita,adormita si ii spui serviciu usor.
Daca stai in trafic,il suni sa il intrebi,daca stie ce scurtatura sa iei.
In pauza il suni,sa va povestiti ultimele noutati.
Daca va sincronizati cu masinile si simti fluturi in stomac,ii faci cu mana cu riscul sa faci accident.
Momentele de asteptare,cand te uiti din cinci in cinci minute la ceas si el nu apare.
Momentele tensionate,pornite de la nimicuri incheiate cu un sarut plin de pasiune.
Momentele in care esti la pamant si el vine cu o gluma tampita,la sfarsitul careia pufnesti in ras.
Momentele in care adormi cuibarita la pieptul lui si simti ca nimic si nimeni nu-ti poate face rau.
~
Sunt n mii de motive sa iubesti,eu n-am timp sa le scriu pe toate,ma asteapta o iubire,dar va las sa va bucurati de melodia asta,Melodia noastra.

Legătură permanentă 5 comentarii

Stire de ultima ora!

iulie 13, 2010 at 10:34 pm (Uncategorized)

Stimati blogeri si blogerite, va anuntam ca in data de 22 a lunii iulie suntem(eu,jumatatea nefasta si prietenul din dotare) turisti in Bucuresti.Cum ne-ati fost tare dragi,insistam sa va revedem(iar pe cei pe care nu am apucat sa ii vedem la Moeciu,speram sa ii vedem acum-Ocservere,Liutzo,care mai sunteti),asa ca pentru dupa-amiaza/seara respectiva propun o intalnire la un cico/o maslina/o bere!Locatia o alegeti voi,noi aducem buna-dispozitie! Cu drag semnat Nemtii

Later edit: Ocservatorul a propus Herastraul,Sburlea a propus orasul vechi(care din ce mi-a povestit a inceput sa semene cu Praga).
Unde mergem?Ca mai am un AMR de fix 52 de ore si-ar fi bine sa stim si noi! 😀

Legătură permanentă 4 comentarii

Nu ma plictisesc

mai 25, 2010 at 9:22 pm (Uncategorized)

Ne suna maman(soacra’mea) si ne intreaba:ce mai e nou?
-Nimic,toate cum le stii!
Ne viziteaza prietenii ce mai e nou:
-Same old shit!
Si brusc ne lovim de intrebarea:avem o viata plictisitoare?Suntem atat de monotoni?Toate saptamanile sunt la fel?
In mare parte da,dar weekendurile sunt cu totul speciale!
Cum luni am avut liber si se anuntase un weekend insorit si temperaturi ridicate,Andy spune:babe te fac un strand?
In fata unei asemenea propuneri m-am inmuiat toata.Doar sa intreb unde anume mergem am mai fost in stare!
-In Belgia,la ocean!
De vis ce sa mai.Daca nu eram casatoriti,i-as fi propus sa repetam figura(facand o paranteza,in pauze gasesc o scuza sa ajung in oras si tot cu o scuza banala vin inapoi cu o bluzita,un tricou,o maslina.Am vazut o rochita alba frumoasa.De trei ori am iesit din magazin intrebandu-ma:Ai nevoie de ea? Si a patra oara am zis DAAAAAAAAAAA.Asa ca am luat-o 😆 .Acasa ca o garofita o probez,pun si tocurile de 12,5 cm(stiu sunt nebuna dar la inaltimea ce o posed e normal) si fac piruete in fata nefastului si spun:asta e o rochie atat de finuta si moderna ca imi pare rau ca nu am avut-o la cununie.Si nefastul vine cu o sugestie:-Babe,sa il sun pe dom’ primar sa il rog sa ne casatoreasca inca o data?Pe motiv sa nevasta’mea a gasit o rochie mai buna? Nici nu stiam ce sa fac,sa rad sau sa ii dau cu cei 12,5 cm de toc in cap)
Asa ca sambata dimineata dereticam toti 4 pe langa cafetiera.Si la 9 si 15 minute eram deja cu rotile pe sosea destinatia Belgia.
Eu am citit(am primit seria Harry Potter in germana si e un exercitiu bun pentru mine),ai mei se uitau pe geam,Andy pedala de zor.Si iesim din Germania,trecem si de putina portiune de Olanda si sa spun ca am facut 10 km dupa granita cu Belgia cand…incepe masina sa tremure!
Mama:-E cutremur 😯
Tata:Ce-ai femeie,nu vezi ce fum e in spatele masinii??
Si la prima parcare barbatii pun diagnosticul:s-a bulit un injector!
Suna la ADAC.Explica o juma de ora unde esti,ce s-a intamplat?
-Boon venim in 3 sferturi de ora!
Inarmati cu rabdare si mai ales cu dorinta de a ne aseza la soare langa ocean ne-a facut sa trecem si peste cele 3 sferturi ora si cand am vazut masina de tractat ne-am bucurat.
-Am auzit ca aveti probleme cu bateria!
– 😯 NUU cu injectorul!
-Imi pare rau trebuie sa va duc inapoi in Germania,la un service.
-nuuuu
Si intr-un final tot ne-a dus inapoi.Prin miile de ganduri auzeam numai vocea femeii din sistemul de navigatie:
„-Daca e posibil va rugam intoarceti!Controlati-va viteza!”Si cometariile lui tata:din masina astuia avem o priveliste mai buna 😆
Si vrand nevrand ne-am vazut intr-un service in Germania.
Baiatul de la service,un clovn de pustan(asta pentru ca atunci cand am facut formalitatile si i-a vazut poza lui Andy din carnetul de conducere am zis ca pica sub birou de ras)care cu toata buna vointa lui de a ne „repara”,nu a reusit decat sa ne ofere posibilitatea sa inchiriem o masina!
Andy,care din prea mult bun-simt,nu s-a ofensat de rasul lui molipsitor i-a spus doar sec:Stii ca pentru runda asta de ras trebuie sa ne inchiriezi un Porsche,nu?
Si brusc i-a disparut rasul tinerelului de pe fata si ne-a aparut noua!
Pana la urma ne-am pricopsit cu un Opel Corsa(masina pe care Andy o uraste din tot sufletul 😆 ) si cum ceasul ne indica15.30 am abandonat ideea de a mai merge la plaja.
In schimb am fost in Düsseldorf,am urcat in Turn,am mancat inghetata,am facut poze!
Pe drum tata:-Asta a fost blestemul lui Lucky ca am lasat-o acasa.
Am ras toti,de nervi,de oboseala!
Duminica am lenevit,la soare,in gradina proprie,pe terasa proprie si ne-am ars!
Mie mi-a trecut intr-o zi,Andy cred ca si in seara asta doarme pe burta!Pe spate nu a ajuns sa se dea cu crema.
Si iarasi s-a bronzat in degradeuri 😆 There is a God!
Luni am mers seara la film:toti patru!Am vazut Robin Hood!
Parintii mei nu vorbesc multa germana(doar expresiile uzuale,deci au inteles tot).Ei,care a citit cartea au spus ca e ca un fel de introducere la carte,dar ca le-a placut foarte mult.
Cand ajungem acasa,ne intampina Lucky cu binecunoscutele tumbe si salturi si eu,ca o mama adoptiva si iubitoare ce sunt ma aplec sa o iau de gat,moment in care isi ridica al ei cap si-mi aplica o lovitura sub barbie,de am zis ca mi cade mandibula cu dinti cu tot.
Si cand m-au mai lasat durerile si am reusit sa intredesfac gura,au observat ca scumpii mei canini s-au infipt adanc si bine in limba.
De la soc ne-am speriat amandoua,si eu si cateaua,de aia incepand de asera ne salutam numai din priviri,dupa aia fugim una de alta,sa evitam confruntarile de genul asta!
Si toate astea intr-un singur weekend!
Deci am confirmarea ca nu am o viata monotona,plictisititoare.
Si pentru asta ii multumesc nefastului,parintilor,lui Lucky si a prietenilor. 😀

Legătură permanentă 2 comentarii

Next page »