Tiranul

august 28, 2011 at 2:01 pm (Uncategorized)

-Esti bine-sanatoasa?
-Cum te simti? Cum a fost?
O multime de intrebari si incercam sa ma agat de un colac de salvare!Au alfat deja?De unde stiu?De ce nu reactioneaza dispretuitor? De ce vad mila in ochii lor? Si-mi duc mana la frunte,gandeste,gandeste repede,ai omis vreun amanunt?Ce-am facut in ultima vreme?Nu,nu el,nu Anglia,nu tu pasiune,nu asta. Care a fost scuza? Mhm,gandeste,rapid,pentru numele lui Dumnezeu! Care era scuza?
Concediu,mhm,medical,mhm ah,slava cerului stiu,anemica,analize,da,asa era…
-Mult stres,mancat dezordonat si se aduna,zambesc satisfacuta.
Bravo Anna,ai reactionat impecabil,a durat ceva timp,totusi a fost bine,bravo.
-Ar trebui sa ai mai multa grija de tine!
-Stiu,sunteti niste draguti,nu toti,am gandit,nu am si spus. Am si momente in care controlez ceea ce spun,rar ce e drept,dar am.
-Si s-a intamplat ceva nou?
-Ah nu,toate vechi,seful a fost plecat,deci a fost relativ linistit.A sunat in fiecare zi,ca un smintit,sa intrebe cum merg lucrurile.
-Da?! Cand?
Nu-mi amintesc sa il fi auzit! Anna,ce faci? Iti scapa informatii,care te dau de gol si nu realizezi?
Iar ei,neluand in seama,detaliul acela,care ma inculpa,pana la cer si inapoi,vadit deranjati de actele de control ale sefului si total aberante,ei considerand ca oricum nu poate sa schimbe nimic,de acolo de unde este,continua:
-E cateodata exagerat!
Da extrem si pot sa o spun cu mana pe inima,exagerat de posesiv si exagerat de bipolar,de la seful care poseda totul,la barbatul care te strange in brate si isi ascunde fata in ceafa ta,incercand sa te adulmece pana ramai fara miros,fara suflare…
Anna! O iei razna,auto-control,auto-educatie!
Ma enervez la culme,acasa,sub dus nu si-a facut simtita prezenta si acum intr-o situatie ca asta,se manifesta benevol si-mi zdruncina bunatate de strategie,gandita pana in cel mai mic detaliu…
-Oricum,asta vine mai tarziu,asta este partea buna a lucrurilor!
-Ah da?
Minus punct pentru el,eu am reusit sa ma mobilizez si sa fiu pregatita in timp util,fara a lasa nicio urma de suspiciune,asta daca excludem momenetele scurte in care am lasat garda jos si am scapat cateva detalii extrem de importante,dar care slava cerului nu au fost observate.
-Da,are nu stiu ce intalnire si vine putin mai tarziu.Pun pariu,ca iarasi tuna si fulgera,ca aia nu e bine,ca aia nu e asa.
-Vedem! si zambesc,pornindu-mi calculatorul.
~
Trec minutele ca niste ani si am sentimentul ca nu progresez deloc profesional. N-am cum,avand in vedere ca in mintea mea se desfasoara cu totul alte scenarii.
Oare s-a razgandit? Asta a fost tot? O sa isi duca planurile la sfarist,mult mai repede? Ma asteapta o hartie,in care imi este adus la cunostiinta ca am 15 zile la dispozitie sa parasesc locul de munca?
Aiurea,daca era asa,ar fi facut-o dupa ce ne-am intalnit la Hotelul Dorint. Nu m-ar fi prezentat lui Hassan si cu atat mai putin lui John.
Oare cu cate femei i s-a prezentat lui John,oare a cata eram care trecuse pragul casei din Londra?
De ce ma gandesc eu la asta acum?
Termina,nu-mi usurezi munca si asa grea,punand intrebari stupide.
E acasa!Acorda atentia cuvenita sotiei si tu trebuie sa intelegi asta!El face,ceea ce tu astazi de dimineata nu ai facut,nu ai acordat atentia necesara sotului,l-ai lasat acolo,ca pe un obiect.
Dar eu nu sunt Günther,eu sunt eu.Si sotul meu nu e Edelgard.Sotul meu stie cum sunt eu?
Oare?
Minti,minti cu nerusinare si stii asta,le faci mereu atat de credibile si de multe ori ajungi sa le crezi chiar si tu,dar tot minciuni sunt.

Vrrrrum.
-VINE! Numai unul ca el,poate sa accelereze o masina automata in halul asta.
Rad si dau dreptate colegei de birou,are un stil unic de a conduce,atat de unic,incat reusesti sa versi in masina lui,daca nu ai un stomac suficient de rezistent la stilul haotic si necontrolat,de condus.
Pasii i se aud pe coridor si deschide brusc usa,asa cum o face zilnic.
-Buna dimineata!
Ok,deci nimic nou schimbat in ton.Acelasi buna dimineata ca de fiecare data,acelasi om,acelasi parfum si totusi altfel.
Mhm! Plus punct pentru el,are un auto-control de invidiat.Il invidiez!
Facem o scurta sedinta,asa ca va invit sa luati loc in sala de conferinte,striga,dupa ce isi lasa diplomatul pe jos,isi deschide calculatorul si isi aseaza sacoul,pe umeras,in dulap si se indreapta spre bucatarie,luand o ceasca de cafea din dulap.
Eu ma uit la colega,ea la mine,mirate.
That was all,folks,gandesc in sinea mea si pe cat de linistita par exterior,pe atat de agitata sunt pe dinauntru.
Imi iau inert un carnet de notat si un pix si ma indrept cu pasi calmi spre sala de sedinte.
Ai avut vreodata sentimentul ca te duci undeva,ca animalul la sacrificare? Cam asta simteam si eu,n-aratam,dar simteam.
Ma asez pe scaun si fac un rezumat al variantelor posibile,daca evit complet contactul vizual,risc sa dau de banuit si sa par rusinata.Sunt rusinata?Ma simt vinovata? Nu..Deci sarim peste asta. Daca il privesc prea lung,dau iarasi de banuit.Buun,deci ceva intre,Anna acum chiar nu-ti premiti greseli.
Toata lumea prezenta,apare si el cu ceasca de cafea in mana,isi aseaza meticulos formularele si intreaba fara sa isi ridice ochii de pe ele:
-Doamna Schmit,va simtiti mai bine?V-a priit saptamana?
Sfinte Cerule,nu! Nu eu prima,nu eu! De ce imi faci asta? De ce nu ma mira,ca face asta?
-Da,multumesc de intrebare.Si simt ca rosesc din fiecare por,pana in maduva oaselor.
-Ar trebui sa nu va obisnuiti cu astfel de saptamani?
-Poftim?
Incercam sa vad mai departe de cuvinte,sa le inteleg,sa le gasesc rostul.Cu cat incercam mai tare, cu atat imi fugea pamantul de sub picioare si oricat as fi cautat o explicatie plauzibila,care sa-mi ridice moralul,nu gaseam.
-Am spus ca ar trebui sa nu va obisnuiti sa aveti concediu-medical in fiecare saptamana si isi ridica ochii,privind adanc in sufletul meu dezolat. Sunteti tanara si cu putere de munca,spune zambind subtil incercand sa-mi linisteasca gandurile pesimiste,iar motivul pentru care v-am strans pe toti aici si isi trece privirea peste toti colegii,lucru care imi ia toata povara de pe inima, este acela ca avem un nou proiect.
-Dupa cum stiti astazi am avut o intalnire importanta. Aham,deci nu tu punct in plus pentru indeplinirea cerintelor de sot iubitor,cu alte cuvinte,nu tu motive de mustrare de constiinta pentru mine.Nu-i termen de comparatie,dar un analgezic pentru moment este.
Am semnat un contract cu Caile Ferate Germane si am reusit sa castigam un tronson din traseul Paris-Berlin.7 km de cale ferata de modernizat,proiect intins pe o durata de un an de zile.
In sala de conferinte liniste mormantala,doar el vorbeste calm si precis,ceilalti nu indraznesc nici sa respire.Respect sau frica? Mereu mi-am pus intrebarea ce simt ceilalti angajati fata de el,ce simteam eu,stiam mai bine ca nimeni.
-Am hotarat sa inchiriez birouri in localitatea Altenkirchen,acolo vom avea sediul temporar,pana la incheierea proiectului.Tot acolo am hotarat sa inchiriez si apartamente.
Ah am omis sa spun ca vom petrece acolo saptamana de lucru,weekenduri-le vor petrece acasa.
Si vad nemultumirea pe fata tuturor colegilor si privirile pline de dispret.Pentru a n oara,ia decizii,fara sa se consulte si isi pune angajatii in fata faptului implinit.Tiranul! Ma amuza fantastic scena asta.
-Pentru asta am inchiriat apartamente,pentru fiecare,in functie de data in care veti lucra acolo,pentru ca si asta tin sa subliniez,nu-mi permit sa imi iau toti angajatii pe santier si nu ma refer finanaciar,ci pentru ca aici mai sunt o multime de lucruri si proiecte de rezolvat. De aceea doamna X si doamna Y,vor ramane pentru o perioada aici. Domnul Z,eu si doamna Schmitt,vom pleca prima data. Sper ca aveti intelegere pentru decizia mea!
-Bineinteles,la unison,desi din tonul nostru se putea intelege absolut orice,mai putin intelgere.
Pe mine ma fascina,ca de fiecare data,cum reusea sa puna totul la punct,fara a se consulta cu cineva si mai ales cum toata lumea il aproba,fara drept la replica,desi niciunuia nu ii convenea situatia,niciunuia in afara de mine,evident,insa ceilalti nu aveau de unde sa banuiasca asta.
-Cu astea fiind spuse,daca nu aveti intrebari sau alte solutii,inchei aceasta conferinta aici. Se ridica si deschide usa,nu inainte de a spune sever:
-Doamna Schmitt,puteti sa veniti in biroul meu?
Nu,te rog,nu eu din nou. Colegii ma privesc compatimitor si ma incurajeaza sa purced la actiunile tiranului.Ma avantajeaza situatia asta,intr-un fel, se poarta,cel putin in birou,cu toti la fel,nu-i niciunul x sau y ci doamna x si domnul y.
Analizat la rece,e mai mult decat evident,ca unde e el,sunt si eu,numai ca in situatia asta si la renumele lui,nimanui nu ii trece prin minte sa vada mai departe de aparente.Si-o face intentionat,pentru a nu pune pe niciunul din noi intr-o situatie delicata si asta cu pretul numelui sau,Tiranul de el.
~
Inchid usa biroului sau si ma asez pe scaun,la fel de speriata ca in prima zi,la interviu,cand imi statea inima sa sara din piept.
El isi verifica lista de mailuri si eu astept,uitandu-ma prin birou,incercand sa observ daca lipseste ceva,daca a indraznit vreun coleg sa ii ia din bomboanele de ciocolata.Cam asta facem cand pleaca in pauza de masa,intram la el in birou si luam din bomboanele de ciocolata pe care sotia lui iubitoare,Edelgard,le aseaza in dulap,pentru el,nu pentru noi.
-Ai calatorit bine?Ma intreaba intre doua propozitii tastate la calculator.
-Da,multumesc!Tu?
-Am fost cam presat cu timpul,dar in schimb totul a decurs bine.
Si din nou liniste,indiferenta,aud cum tasteaza fiecare cuvant si incerc sa inteleg ce vrea de fapt.
Poate ar fi mai bine sa nu incerc nimic si sa iau lucrurile asa cum sunt ele,sa il iau asa cum e el,imprevizibil si plin de mistere.
-Buun si se intoarce cu fata spre mine:maine plecam pe santier,reusesti sa rezolvi asta?
De ce nu reuseste niciodata sa vorbeasca clar si deschis si acceptabil pentru toata lumea, de ce trebuie sa ambaleze intotdeauna cuvintele in asa fel incat sa trebuiasca sa gandeste de doua trei ori inainte de a da un raspuns?
Stiam la cine si la ce se refera si totusi nu a spus-o intr-un mod in care sa ma faca sa ma simt prost.
Aha,asta era,isi formuleaza intrebarile si gesturile incat sa para rece,chiar daca de fapt el nu este,are sentimente.El?
Nu-i timpul sa fabulezi Anna,timpul si locul sunt definitiv impotriva ta si pentru asta te afli in fata omului nepotrivit.Stii asta nu?!!!
-Incerc cat pot de bine!
Zambeste si ma incurajeaza din priviri:
-N-am nici cea mai mica indoiala ca nu ai sa reusesti!Acum te poti intoarce in birou,o spune intorcandu-se grav din nou spre monitor.
Inainte ca mana mea sa atinga manerul usii,spune,fara sa-si intoarca privirea: Astazi la ora 17:00,la intrarea in localitatea x.
N-avea sens sa obiectez,o stiam,la fel de bine ca si ceilalti,numai ca putin altfel.. Si-mi placea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: