Laurentiu

iunie 30, 2009 at 6:04 pm (Uncategorized)

Lacul nu mai era acelasi sub multimea de emotii ce imi navaleau mintea.De la bucurie,la o fericire de scurta durata,la un soc puternic si o mare tristete.Nuanta cerului,impovarat de nori era in asentimentul meu.Nici eu nu ma simteam bine,nici nu aveam motive.
Mi-au trecut prin minte relatiile mele anterioare.La inceput retraiam partile bune,clipele fericite ca intr-un final sa afisez o mimica pur neutra ce ascundea o mare tristete.
L-am revazut pe Laurentiu,tanarul student la teologie.Il vedeam in fiecare duminica,cand mergeam la biserica.Ne priveam ore in sir,complet rupti de ceea ce se intampla in jurul nostru.Parca ne intelegeam din priviri,fara sa fie nevoie sa ne incurcam in cuvinte.
Visam cu ochii deschisi o saptamana intreaga si asteptam cu nerabdare sa vina ziua de duminica,in dorinta de a-i revedea zambetul.
Dar nu m-am multumit cu dorinta asta,am vrut mai mult desi erau niste reguli foarte bine stabilite,reguli pe care copila din mine,la doar 16 ani,vroia sa le rupa.
Am vorbit putin in curtea Manastirii,despre religie.Probabil i s-a pus cea mai banala intrebare din lume si totusi a ambalat frumos un raspuns mult prea neclar pentru mine.
Urma sa ne reintalnim „intamplator” si sa ma sfatuiasca de bine,asa cum ii impunea statutul de viitor duhovnic,calugar.
Copil neinteles si cu cele mai mare probleme din lume,am fugit de acasa.Iar el s-a oferit chiar sa imi gaseasca o camera in gazda,pana aveam sa imi pun eu gandurile in ordine.
Era cea mai darapanata camera pe care o vazusem eu vreodata,peretii erau mucegaiti de atata timp de cand nu se mai facuse focul,pe pat o cuvertura batraneasca,o masa ácoperita de o musama cu garoafe.Atat aveam dar eram aproape de el si celelalte detalii aproape ca nici nu mai contau.
Seara ne-am plimbat in curtea Pelesului,inchipuindu-ne ca cineva este ascuns dupa statui si ne observa,am ras,ne-am speriat cu povesti de groaza.
A fost probabil una din cele mai frumoase seri din viata mea.
Intorsi in camera,am povestitit pana spre zori,ca cei mai buni prieteni din lume.
Cand am ramas fara cuvinte,ne-am privit lung,unul pe celalalt.As fi vrut sa il sarut si sunt convinsa ca si el ar fi vrut sa o faca,numai ca ne lipsea amandurora curajul.Ne-am despartit printr-o simpla imbratisare.
A doua zi,am vrut sa ii multumesc pentru ceea ce a facut pentru mine,gatind ceva,simplu dar din suflet,numai ca intoarsa de la cumparaturi,m-am lovit de privirile pline de repros ale gazdei:
-Parintii tai si politia sunt sus.I-ai distrus tot viitorul bietului baiat!
Mama nu mai avea lacrimi,iar tata abia se abtinea sa nu planga.Erau pur si simplu bucurosi ca m-au gasit teafara,dupa o noapte plina de alarme false,cum ca s-a gasit in nu stiu ce loc,o fata violata,aproape moarta.
-Mama,tata,domnule politist,nu mi-a facut absolut nimic,putem merge la doctor,dar va rog nu are de ce sa fie pedepsit.Este nevinovat,eu nu trebuia sa plec de acasa.
-Subiectul asta e incheiat,domnisoara,se aude vocea grava a politistului.Altadata sa te gandesti de doua ori inainte sa face o asemenea nesabuinta.
-Hai sa mergem acasa, spune tata.
~
Seara la 18.00 suna telefonul.Ridic receptorul si tresar auzindu-i vocea:
-Esti bine,pitic?Te-au certat ai tai?Sper ca nu te-au batut.
-Nu,nu m-au batut.m-au certat numai!Tu esti bine?
-Da si eu am fost avertizat si sunt o luna de zile pedepsit.In rest sunt bine.
Am rasuflat usurata si am stabilit sa ne revedem candva.
Asa a inceput povestea noastra de iubire,care a durat un an de zile.Ne vedeam numai cateva ore in weekend,in cursul saptamanii fiind amandoi in locatii diferite,la scoala.
Sa iti spun un secret?Il minteam pe tata ca vreau sa imi cumpar ceva si de fapt plecam cu maxi-taxi la Sinaia,sa il vad.
Ne-am plimbat de atatea ori prin parc,am vorbit ore in sir pe bancuta noastra,am fredonat impreuna Vama veche-Am doar optsprezece ani,ne-am sarutat pe furis,sa nu care cumva sa ne vada cineva.
Si ne-am trait povestea.
Finalul a fost banal,o lupta de orgolii,distanta,cu totul alte idealuri.
Nu l-am mai revazut de atunci,dar inca mai pastrez ultima lui scrisoare.Si cele mai frumoase si mai pure sentimente.Astea nu s-au schimbat si nici nu se vor schimba vreodata.

Legătură permanentă 3 comentarii

Traiesc,buei!

iunie 11, 2009 at 4:30 pm (Uncategorized) ()

Well copilusi,i’m back at home.Bine is back de duminica noapte,dar avand in vedere ca trebuia sa recuperez cumva orele de somn(lipsa) n-am stat de internet.
Excursia incepu’ cu peripetii.
Cu o seara inainte,intre epilat,manichiura,pedichiura,bagaje,am reusit sa ma bag in pat pe la 1.I-am zis lui Andy sa pune alarma la 5,sigur e sigur.
El ma linisteste ca a pus deja 4 alarme,asa ca eu nu mai pun altele suplimentare.
La 6.45 imi suna alarma zilnica 😯
Ma uit la telefon,la ceas,la dobitocul meu si urlu:
-Buei nebunule,trebuia sa fiu in Koblenz in gara la ora asta!
Sar din pat direct in haine si cu fiecare secunda care trece imi creste debitul de injuraturi si tonul vocii idem.
Pe scari suna telefonul.Cea mai buna prietena:
-Unde esti?
-In p*** is.Pe drum.
-Dar de ce plangi?
-Uite d’aia.Anunta ca intarzii,lesina,mori numai tine trenu’ pe loc.
Pe autostrada 160-220km/h. In fata noastra o baba!Buei avea banda dreapta libera,ea nu si nu.
I-am umplut frigiderul de cred ca ii ajunge inca fo 2 ani de zile.Eniuei cand am intrat in Koblenz la 7 trafic infernal,politia in fata noastra:
-Ok,s-a dus p**** de suflet excursia mea.
Am sperat ca mai prind trenul,pana cand am ajuns in gara la 7.15,dar sanchi trenul plecase fix la ora la care trebuia sa plece adica 7.12.
Pumnii ce si-a luat Andy in cap,nu va puteti imagina,dar cert e ca s-a crucit lumea in gara,ca la circ.Deh de cand cu campaniile astea anti violenta domestica 😆
Suna telefonul,dirigu’ :
-Ana,vii cu urmatorul tren,pleaca intr-o ora!
-Vin si pe jos daca e nevoie!
Imi platesc un alt bilet 84 €.si ne asezam la cafea.
Suna iarasi telefonul.Prietena mea cea mai buna:
-Deci vii.
-Viu,ca doar am platit 84 € in plus! 😆
-Ce ai facut? 😯
-Am platit bilet,nou!
-Buei esti nebuna,tu ai deja bilet.Trebuie numai sa anunti ca apartii de grupul nostru.Du biletul inapoi.
Si ma’c iarasi la ghiseu,zambesc tamp,explic,is injurata(in gand)..ideea e ca imi primesc banii.
Ne luam ramas bun pe peron,ii spun la ureche ca o sa plateasca pentru tot cand vin,se ingalbeneste la fata,si ma sui in tren.
In tren alt rahat,nu aveam loc rezervat.Am schimbat 5 locuri pana am ajuns pe locurile de handicapati.Rasuflu usurata si zic,da-o naibii de treaba nu or fi si astea rezervate.
Surpriza in Köln se suie o matahala si imi zice ca e handicapat! 😆
-Handicapat ai fi,dar nu ai nevoie de 3 locuri nu?
-Ba am.
Asa ca iar carat bagaje,iar umblat.
Trebuia sa cobor in Hamburg Altona,dobitoaca de mine coboara in Hamburg Harburg.
Nici urma de coleg,nimic.Da-i si suna-l pe Andy.
-Buei cauta-ma cu Google Earth,zi-mi cum ajung?
-Stai o secunda!
-Hai ca esti prost!Si inchid
Ajung la statia S-Bahn,cobor pe peron.Buei n-am cartela.Urca iarasi.Gasesc un automat.Bag o hartie de 20€ desi cartela nu costa decat 5,90€(pentru toata ziua) si astept.Primesc banii inapoi 😯
Pe automat scria cu litere mari:NUMAI HARTII DE 5 SAU 10€
Boon,deja bubuiam,fierbeam in suc propriu.
Imi cumpar de la un chiosc cartela,ma sui in metrou,ajung in Altona si cauta iesirea.Dintr-o singura statie(care nu era mare,aveam sa descopar mai tarziu)plecau 10 iesiri.
Cu sistemul de navigatie la telefon(Andy),cu tigarea in stanga,gentile pe umar,ajung la hotel.
Finally.
Diriga zambeste tamp,prietena cea mai buna sare sa ma ajute,intram in camera si rasuflu usurata.
Andy ma suna in continuu:
-Ai ajuns bine?
-Da buei,am ajuns!Acu’ hai pa 😆
~
Orasul e superb.Abia astept sa il revad,numai ca de data asta ma’c cu dobitocul meu!De ce? Cand sunt 24 de insi care vor sa vada cu totul altceva este de rahat.
Iubesc shoppingul,dar nu sa o frec aiurea 1 ora intr-un magazin nedestinat bugetului meu personal,bineinteles fara sa cumpar nimic(vb de cativa colegi),timp in care am fumat juma de pachet de tigari si am visat la o cafea la starbuck’S in soare,just chilling!
Cateva sugestii daca ajungeti: Primaria din Hamburg(asta a fost si proiectul meu si al celei mai bune prietena) merita,Speicherstadt(acolo unde veneau toate vapoarele..cu di tati, Hafen City(acolo se construieste in draci si la cel mai inalt nivel;estimativ chirie pentru apartament cu 2 camere ca65 m²,fara costuri suplimentare= 1000€ pe luna),Biserica Sf. Michael(Michaelkirche), Nikolaikirche,Tunelul de sub Elba(se fac tururi si cu vaporul pe Elba-pay attention:IS FUCKING COLD)
si last but not least Reeperbahn(sau ca la curve acasa si nu exagerez,una langa alta).Daca sunteti femei,nu le priviti insistent,nu radeti de ele ca v-o furati(personal m-am simtit cam aiurea ca se uita la tine ca vulturii).Daca sunteti barbati si evetual rupti de grup luati in calcul asaltul panaramelor(cel putin 3;se vor lua si la injurat daca e nevoie,deci o sa va simtiti ai mai cool-pret din auzite 😆 30€ all inclusive 30 minute) pe Hermannstrasse(faimoasa strada,femeile au voie pe raspundere proprie-adica exista o probabilitate de 100% sa iti furi o galeata-doua de apa in cap.Deci nu am intrat).Au intrat baietii(nu toti,au mai fost si fraieri care au jurat acasa ca nu intra 😆 ) si au spus ca fetele is super frumoase si ca majoritatea ar avea sansa in modeling. Yeah right,ce sa zica si dragii de ei.Pretul 100-150€ 30 minute.
Mancarea in hostel(n-am stat la hotel) a fost oribila deci am fost abonati la mc donalds,burger king si alte tampenii.De baut am baut pe unde am apucat.
Pe profi i-a mancat in cur sa guste din tuica romaneasca adusa de mine si s-au facut ranga.De fapt din toate 3 serile,ei au fost mai beti decat noi restul la un loc.Dar ne-am distrat.
Eniuei m-am bucurat enorm sa imi vad duminica seara,”dobitocul” pe peron.
Well copilusi,asta fu povestea in mare,o sa pun si poze,next time!
Teic chier folks!

Legătură permanentă 8 comentarii

It’s show time!

iunie 3, 2009 at 8:30 pm (Uncategorized) ()

´Copilusi,azi nu scriu o noua parte a povestii.N-am timp si sincera sa fiu nici chef.
Maine plecam(eu si trupa) in excursie.Da buei,si-a facut si cineva mila de sufletele noastre de „copii” oropsiti si vai de muma lor si ne-a oferit o excursie in Hamburg.
am masurat pana la ora 19.30,’tu-le muma in bip bip,de tampiti ca m-au muncit ca pe hotii de cai,zici ca mor,nu ca plec in excursie si raman ei cu treburile nerezolvate.
Tre sa imi calc neshte haine(inca nu stiu ce o sa imi iau la mine),inca nu m-am decis ce pantofi sa am la mine,tre sa fac dus,sa ma epilez,sa imi fac manichiura,pedichiura si sa citesc de fo’ 2-3 ori referatul despre arhitectura primariei din Hamburg,ce o sa il sustinem maine dupa-amiaza si sa dorm(maine la 6.45 tre sa fiu deja in gara din Koblenz 😯 )
Deci cu alte cuvinte,nu o mai ard aiurea pe net,ca e groasa.
Bendeac isi incheie posturile cu:va pup,va iubesc si va respect! Sau sort of!
eu am unu’ mai original:Nu fac discriminari:URASC PE TOATA LUMEA! 😆
Teic chier folx!
Si weekend cum vreti voi! 😉

Legătură permanentă 2 comentarii

Why?

iunie 2, 2009 at 7:26 pm (Uncategorized)

Hassan aranjase deja totul,cand imbracata in rochia neagra mi-am facut prezenta aparitia in living.El privea pe geam,prins in gandurile sale.Doar mainile mele,petrecute in jurul mijlocului sau,l-au facut sa tresara pentru o clipa.Mi-a cuprins umarul cu o mana si m-a tinut aproape de pieptul lui,in timp ce John isi facea aparitia.
-John Cohen,incantat!
-Anna Schmit,asemeni! In timp ce ne strangeam mainile formal.
-Ea este prietena mea Samantha Johnson!
-Incantata si nu prea,mi-am spus in gand,pentru ca dama ce mi se afisa in fata ochilor nu numai ca mi se parea de prost gust,dar si dadea impresia ca era destul de mediocra scuturandu-si trench coatul de culoare roz,nu care cumva sa ii mai ramana vreun fir de par de la york shire-ul pe care i l-a pasat lui Hassan cu mentiunea ca are nevoie de apa si mancare.
-Poftiti luati loc pe canapea,ne indruma domnul pe toti,rugandu-l in acelasi timp pe Hassan sa ne fie servita sampania.
-Oh Günter,inca ai gusturi bune,spuse John in timp ce ochii lui mici de viezure imi cerceta fiecare parte a corpului,remarca ce nu are reusit nici pe departe sa fie un compliment si mai degraba o insulta la adresa mea,a lui,a amandurora.
Vadit indispus de remarca lui John,Günter,reuseste sa binedispuna atmosfera spunand:
-Sunt fericit sa am o femeie frumoasa si desteapta langa mine! in timp ce isi petrecu mana peste umarul meu,tragandu-ma spre el,gest la care zambetul pervers de pe fata lui John scazu considerabil in intensitate.
-Vai ce superb,spuse Samantha,cu un oftat demn de mila.Mie nu mi-ai spus asta niciodata,pisic,spuse oarecum dezamagita,tintindu-l pe John cu o privire rugatoare.
-Tu nu ai nevoie sa ti se spuna,pisic,se scuza ieftin John.Tu stii asta!
-Si cum merg afacerile?spuse Günter in disperarea de a pastra o atmosfera daca nu nemaipomenita macar acceptabila.
-Bine,cifra de vanzare a crescut considerabil si daca o tinem in stilul asta,e foarte probabil sa fim nevoiti sa mai deschidem o filiala.
-O,asemenea vesti imbucuratoare nu merita decat un toast!
-Prost(noroc in germana) am spus toti la unison inainte ca paharele sa se uneasca intr-un clinchet vesel,al carui ecou a rasunat puternic in toata casa.
-Propun sa ciocnim si pentru aceste doua minunate doamne,spuse John,neluandu-si ochii de la mine.
-Si pentru aceste doua superbe doamne,spuse Günter.
-Masa e gata,domnilor,se auzi vocea lui Hassan,ca un colac de salvare,eu fiind naufragiata in mijlocul oceanului.
Seara se anunta nu foarte placuta,luand in considerare gesturile si comentariile impertinente ale lui John,un barbat cam de aceeasi varsta cu Günter,mult mai scund,cu tendinte spre supraponderal si pilozitate exagerata care se putea vedea destul de evident prin gulerul camasii larg deschis.
Samantha era o femeie frumoasa dar fada.Avea numai 19 ani,dar in urma vizitelor exagerate la solar,la chirurgul plastic si la salonul de coafura,arata de cel putin 30 ani.
~
La masa am discutat putin despre afaceri,cu alte cuvinte pana a inceput Samantha sa ofteze ca se plictiseste sa se vorbeasca iarasi despre filiale,transporturi,cifre de vanzari si alte chestii din astea comerciale.
Cand Günter i-a oferit posibilitatea de a alege un subiect mai bun a decis sa vorbeasca despre colectiile primavara-vara de la Gucci,Prada,Loboutin,etc.A vorbit fara sa respire timp de jumatate de ora,timp in care nu a mancat nimic.Abia la sfarsitul discursul,a baut putina apa plata,si-a fluturat mana dreapta in aer,si-a dat peste cap cateva suvite blond platinat si a oftat,rugator spre John.
-Mi-ai promis ca o sa ma duci la Paris weekendul viitor,pisic!
-Si asa am sa fac,pisic,spuse John cu gura plina.
Am ras in sinea mea.Ma preocupau cu totul alte probleme decat cizmele fara toc,marca Christian Loboutin,purtate de Victoria Beckham la nu stiu ce lansare de parfum.
Cina in sine,desi oarecum stanjenitoare ,m-a facut sa uit pret de o ora ca era ultima seara din mini-concediul nostru si ca a doua zi urma sa ne intoarcem la birou si mai ales la famiile noastre.
~
Cand am terminat cu totii,de mancat,barbatii au cazut de comun acord sa isi continue discutia despre afaceri pe canapea.Samantha si-a scos din geanta Chloe,telefonul Blackberry incrustat cu diamante si s-a consultat cu cea mai buna prietena despre ce ar fi bine sa poarte weekendul viitor la Paris.
M-am oferit sa il ajut pe Hassan,sa stranga masa,in ideea de a scapa de comentariile indraznete ale lui John.
In timp ce ne faceam de lucru amandoi,la bucatarie,ma trage putin de maneca,se uita inca o data nu care cumva sa fie auzit si imi spune in soapta.
-Aveti mare grija cu John,doamna,este omul diavolului.
Am ras,cu pofta.
-Comportamentul lui John nu are nicio treaba cu diavolul,Hassan.Este doar prost crescut,atata tot.
-Eu v-am avertizat,si se intoarce la treburile lui,bombanind ceva in turca.
-Mersi frumos,oricum.Atata timp cat Günter e aici nu se poate intampla nimic.
-Slava lui Allah,atfel cine stie!
~
Cand am considerat ca Hassan se poate descurca de unul singur,mi-am sters mainile pe prosopul alb de bucatarie si m-am indreptat spre living.Barbatii stateau pe canapea,cu spatele,savurandu-si vinul si vorbind.
-Acum Günter,ca nu suntem decat noi doi,spune,tu nu ai planuri serioase de viitor cu fatuca asta,nu?Esti insurat ce naiba
-Dar tu ai?
-Eh,si eu sunt insurat,dar eu am investit destul de mult in Samantha.Numai silicoanele m-au costat 2000 lire.Cumva trebuie sa ii recuperez si rade pervers sorbind din paharul de vin.
Deci,ce planuri ai don Juan?
-Am,nu m-am hotarat,nu stiu!
-Eh nu stii,ne stim din liceu.spune,oricum Edelgard de la mine nu o sa afle,spuse razand iarasi pervers.
-Am sa o mai folosesc pana termina facultatea.Pentru serviciile oferite,am sa ii ofer o bursa in strainatate,departe de mine.O sa ma uite si o sa ii treaca.
-Asa te vreau,prietene,ca in facultate.Noroc!Si intinse paharul sa cinsteasca.
Intinse si Günter paharul si simteam cum imi fuge podeaua de sub picioare.
Le-am auzit rasetele pana cand m-am indepartat suficient de mult de casa,rasete ce mi-au scrijelit sufletul,facandu-l sa se sparga in mii de bucati.
Why?!

Legătură permanentă Un comentariu