Life is running pretty fast!

iulie 17, 2009 at 3:49 pm (Uncategorized) ()

A trecut aproape o luna de zile de cand ne-am mutat.Inca mai sunt cate ceva de facut,dar le terminam noi.Nu despre casa vreau sa vorbesc,nici despre vecinii mei batrani si extrem de curiosi.
Vreau sa vorbesc despre cei 15 kilomterii de serpentine pe care ii parcurg de doua ori pe zi,prin padure.Un peisaj foarte frumos.
Desi is restrictii de 80km la ora,lumea merge cu cel putin 100.
Eu am facut exceptie numai in prima zi,dupa aia am intrat in „randul lumii”.Si asa am reusit sa ajung in 10 minute la serviciu(e un santier pe drum).
Azi,vineri,vacanta(adica fara scoala),vin de la serviciu ca de obicei,tigarea in mana stanga,dreapta pe volan, muzica la volumul 21 si fix 100km la ora.Intr-o curba vad un camion cu avariile aprinse,franez suficient de mult sa nu se intample ceva si ma uit pe strada,soferul camionului lua pulsul unei caprioare,pe banda mea,o skoda cu botul facut praf.
Mi s-a rupt de masina alauia.Mie mi-a parut rau de caprioara.
Si de cand am vazut caprioara aia,am mers usurel cu 60 la ora si m-am gandit.De ce s-a grabit ea sa treaca pe strada,cand padurea e imensa?De ce omul nu a mers mai incet(desi la o adica putea sa o omoare si la 50 si la 30)?
De ce plecam intotdeauna la drum in ultima secunda,ca sa avem timp sa gonim ca disperatii?
De ce nu ne gandim ca intr-o curba,am putea pierde controul masinii si te duci fix p**** de suflet,intr-o rapa?Si daca nu te vede nimeni?Si daca te vede si n-ai asigurarea la tine?Si daca ambulanta intarzie?Si daca medicii nu poate sa faca nimic ca pompierii nu au ajuns la timp sa te scoata din vagauna?Si daca inainte sa cazi in rapa ai lovit un biciclist?Si omul ala era singurul salariat intr-o familie de 10 insi?Si copii aia or sa ramana orfani si tu,daca scapi,o sa traiesti toata viata cu constiinta murdara ca ai omorat un om.Bun in ziua de azi cu un avocat bun si cu ceva banuti scapi imediat,dar ai sa poti sa dormi noaptea?Ai sa poti sa te mai sui la voland,stiind ca ai f**** atatea vieti din cauza adrenalinei?
Uite cate intrebari esentiale omitem noi la volan!Si toate de la o caprioara…

Legătură permanentă Un comentariu

Together? Forever and ever!

iulie 7, 2009 at 6:34 pm (Uncategorized) ()

Azi,nu am sa scriu o noua parte a povestii virtuale.Astazi,07.07,am sa va impartasesc o parte a povestii noastre din viata reala.
Acum 2 ani de zile,spuneam plina de emotii,un da,care nici macar mie personal nu imi parea convingator.Aveam emotii,tremuram,mai scapam si cate o lacrima pe ici pe colo.
Nu stiu cand a trecut timpul,desi acesta si-a lasat amprenta peste noi,incerc sa ma gandesc numai la cat am realizat impreuna.
Cand l-am cunoscut,manca de la Mc Donalds si avea mentalitatea ca orice e sanatos(gen legume,fructe il omoara).Acum imparte dovleceii umpluti cu Lucky.Nu-i deloc rau spun eu.
Cand l-am cunoscut,era putin mai frumos ca dracu 😆 acum,merg mandra la bratul lui.
Cand l-am cunoscut aveam 2 linguri,2 farfurii,2 linguri.Nu ne trebuia mai mult.Acum avem o casa.
Prima noastra cearta:”-Andy,adu-mi o scobitoare ca am ceva in dinti!
-Lasa draga,ca si vacile mananca de 2 ori!”
N-am mai vorbit 5 ore si dupa aia m-a cerut de nevasta.
Cea mai frumoasa amintire: Saptamana de miere la Paris.Ne-a plouat de naiba ne-a gasit,dar a fost super romantic.
Cantecul nostru:Brother in arms-dire straits.
Cea mai funny amintire:Andy cantand in baie:-Esti un gay,esti ok,esti maro la chilotei.
Anachen la volan,hop stranut,volanul plin.. Andy:Eh vezi si mai zici ca sunt eu porc! 😆
Replica de 20 de puncte:”Eu nu sunt porc,eu sunt pinguin.
Overused:Lucky,lui mama nu-i plac bufonii.Mergem la circ?
Cea mai horror amintire:Spitalul Kemperhof( aceleasi personaje,aceasi colica renala,timp diferit)
Cea mai neplacuta amintire:despartirea inevitabila,credeam la vremea respectiva.(O persoana foarte draga mie,mi-a spus sa ma mai gandesc:Sa nu iau o decizie la nervi)
Cea mai frumoasa seara:Toate,toate sunt frumoase cand ii adorm in brate.

~
E greu sa fac un clasament al celor mai frumoase sau mai putin frumoase evenimente,la fel cum imi este greu sa cred ca au trecut deja 2 ani.Pentru unii mult,pentru unii putin.
Am ajuns sa ne cunoastem din priviri,sa nu ne mai suparam la glume(valabil pentru mine) ci din contra sa le returnam inzecit(valabil tot pentru mine).
Am ales un drum comun,pentru ca in opinia lui,asta inseamna familia:Privirea spre un tel comun,iar ceea ce dauneaza fericirii,sa ignoram,sa trecem cu vederea si acolo unde e cazul,sa inlaturam.
El nu o sa inteleaga 100% ce am scris aici.Dar o sa imi citeasca fericirea in ochi.
Si asta e cel mai frumos cadou pe care pot sa i-l ofer.

„Dragii mei,cine a citit la About a vazut cele trei motto-uri ale vietii mele.Unul vi-l dedic astazi:
Are you an angel?-Never heard of angels before!
-They are the most beautiful creatures in the Universe.You must be one,maybe you just don’t know it!”

Legătură permanentă 3 comentarii