Lectie de viata

iunie 13, 2011 at 4:18 pm (Mai de suflet, Realitatea cruda)

De fo 4 ani de zile traim intr-un stres continuu. S-au spus multe si poate nu s-au spus suficient de multe sau poate nu la timpul respectiv si nu pe tonul potrivit. Am interpretat gresit sau poate s-au vrut numai provocari.
Si ieri,dupa 4 ani de tacut,de acceptat orice,ne-am vazut pusi in fata unor intrebari din partea familiei care avea o imagine deformata despre noi,ca oameni,ca familie.
A cui a fost vina?
In primul rand a noastra,ca am preferat sa incercam sa uitam,a altora ca ne-au facut din doi oameni normali(desi am ajuns noi la concluzia ca asta cu normalul e relativa) un monstru si-un nefericit.
Si-am constatat cu uimire,ieri,cat de mic poate sa ajunga un om pus fata in fata cu minciunile sale;cata putere pot sa am sa controlez vulcanul asta din mine uitandu-ma in ochii celor care aruncau cu pietre pe la spatele nostru.
Si m-am adunat si mi-am formulat raspunsurile in asa fel incat sa nu cobor discutia la nivelul si asa mult prea inferior,dar sa ma/ne fac(em) intelesi.
Gresim in viata si gresim unii poate mai putin,altii mai mult.Dar daca nu imi convine ceva in viata mea,incerc sa o schimb si nu caut sa o schimb pe a celorlalti.
Nu mint in relatia mea cu familia,ar insemna sa ma mint pe mine.
Nu afisez o imagine falsa,doar de dragul de a face cuiva pe plac.
Si da,ma repet,cu multa munca as putea sa iert,dar n-as putea sa uit!
La rugamintea:timpul trece si doare incapatanarea asta,de a nu vorbi unul cu celalalt,vorbiti sau macar incercati! am raspuns cu timpul le rezolva pe toate!
M-am ferit sa dau un raspuns concret,pentru ca in mine gasesc toate solutiile si pana cand n-am sa fiu suficient de sigura de mine,n-am sa o fac,doar de dragul lumii.
Am gasit puterea sa ajung la stadiul asta,cu multa autodisciplina,cu ajutorul familiei,cu ajutorul prietenilor!
Dar ca sa iert,mai e multa munca,mai sunt rani de vindecat!Dar nici nu interzic nimanui,nimic si nici nu judec,n-am dreptul sa o fac.
Pana atunci am lucruri de care sa ma bucur si de care sa fiu mandra,pentru ca in ciuda a tot si toate, lectia asta de viata,ne-a sudat si mai mult!
Cause we are free,no matter what do they say!

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Lucky alias Bruce Lee

aprilie 12, 2011 at 8:26 pm (Uncategorized)

In ultimele saptamani am constientizat cat de nesemnificative sunt multe din lucrurile cu care obisnuiam sa imi bat capul. N-am vazut ingeri,cum fac unele vedete.
Am ajuns cu Lucky la un control,ea,draga de ea in calduri fiind scheuna prin casa constant,de dimineata pana seara. Si dupa un control i se pune diagnosticul:vaginita si simptome de graviditate(Ea nu era,insa organismul cainilor nu face diferenta intre pui si puroi,poate pentru ca amandoua cuvintele incep cu pu,’aga-mi-as)
Si am dat-o pe ampicilina.
Dupa 3 zile nu vedeam nicio amelioare asa ca iar la doctor,cainele nu mai era el,nu tu chef de viata,nu tu sarit,nimic!
Am trecut pe analize de urina si radiografi si cand am aflat rezultatul am zis ca nu-i adevarat:tot uterul plin de puroi,un rinichi era deja afectat.Solutie:castrare de urgenta!
Cred ca a fost cea mai grea noapte din viata mea,ma gandeam ca daca apar complicatii,daca nu face fata anesteziei,daca o sa ramana traumatizata,daca,daca,daca!
Am condus ca un zombi la serviciu,la serviciu am fost un zombie si dupa serviciu la fel.
Si-am ajuns la clinica si i-a facut anestezie. Si se lupta ea,draga de ea,sa se tina tare,numai ca o lasau puterile.Cand au venit doctoritele sa o ia dormea ca un urs,cu botul pe labe. Am plecat plangand,ma gandeam ca daca se intampla ceva,am cea mai frumoasa imagine a ei. Stiu o sa ziceti ca sunt paranoica,dar imi iubesc cainele sau atunci am constientizat cat de mult!
Ne-am intors dupa o ora jumate.Asistentele,foarte dragute,ca tot team-ul clinicii de altfel,ne-au incurajat,au spus ca o sa fie bine,ca nu mai dureaza mult!
Inainte de operatie ni s-a spus ca e bine sa fim acolo cand se trezeste,pentru ca unii intra in panica.
Oameni buni,am vazut multe la viata mea si am crezut ca sunt un om tare. Nu-s!
Cand a adus-o pe patura si-am vazut-o cu limba scoasa si cu sange pe zgarda am zis ca lesin.Cand s-a trezit a fost groaznic!
Urla din gura de sarpe,de parca o taia in viu,nu reactiona la nicio voce,avea ochii oricum,numai normal nu! Am zis ca pic,am iesit afara si 5 minute am plans cu muci,de tremura carnea pe mine. Eu nu stiu cum este creierul nostru programat,dar mi-am blestemat zilele pentru ce i-am facut cainelui meu in momentul ala.
Am revenit dupa ce m-am imbarbatat singura si starea aia de la inconstienta la constienta(am aflat,dupa,ca si unii oameni reactioneaza la fel cand isi revin din anestezie) a inceput sa lase.Toti erau plansi,de la practicanta,la doctorita care a operat-o!
In drum spre casa,eu m-am asezat pe bancheta din spate,sa nu care cumva sa ii treaca prin minte sa-si bage nasul pe la bandaj!N-avea ea chef de asta,dar era mai sigur.Si-l aud pe Andy cum plange,pe ascuns si spune:Si eu as fi facut acelasi lucru ca si tine,as fi iesit afara si as fi plans!
Si cuvintele astea m-au intarit,mult!
Am dormit pe saltea de aer,la parter,ea neavand voie sa urce scari si la cel mai mic scheunat eram in picioare. Am dormit in reprize scurte si ne trezeam fleasca.
Dimineata vine si incepe sa ne linga pe fata! Ala a fost momentul cel mai fericit,cand am realizat ca a constientizat ca i-am facut un bine. Daca optam pentru antibiotice riscam sa nu isi faca efectul si sa se ajunga la mai rau!
Si a inceput sa manance,ceea ce in ultimele 3 zile nu mai facea,cu pofta si asta fu semn bun,ca incepe sa se puna pe picioare.
Dupa serviciu mergeam la perfuzie,deja incepuse sa se obisnuiasca si cu aceasta procedura si isi astepta linistita toate tratamentele.
Cand s-au terminat si antibioticele orale,se facu’ joi si Lucky a noastra deja sarea, spre teroarea mea,mi-era teama sa nu i se desfaca operatia.
Am plecat sambata o fuga in Belgia,era vreme frumoasa si vroiam din tot sufletul sa fim toti. Asa ca Lucky a vazut pentru prima data marea si s-a speriat de valuri 😆 .
Faza cea mai tare a fost cand a inceput sa sape in nisip si a vazut ca de acolo iese apa.Toate legile dupa care se ghidase ea se prabuseau! 🙂 Dar i-a placut si de oboseala a adormit in orice pozitie in masina.Era sanatoasa si noi impliniti!
Ieri am fost la doctor sa scoatem firele.O procedura simpla,a crezut doctorita,numai ca Lucky nu a fost atat de cooperativa pe cat am crezut noi si intr-un moment de neatentie i-a aplicat un picior in fata doctoritei,de am crezut ca ii face din ochelari,lentile de contact.
Trei oameni ne-am chinuit sa o tinem si tot a mai busit-o de cateva ori si la modul serios!
Cand a terminat nu mai stia cum sa iasa pe usa,ar fi preferat chiar si prin.Ne-am cerut scuze,am multumit din inima pentru tot ce au facut pentru ea si am plecat!
In sfarsit e aceeasi Lucky care cerseste la masa,care latra chiar si dupa ce i-ai spus de 3 ori nu(e musai sa aibe ea ultimul ton),e aceeasi Lucky care sare ca o zapacita si sapa in florile mamei!
Iar noi parca suntem altfel.Mai altfel! 🙂
Am scris acest post,pentru mine! Ca atunci cand ma lovesc de lucruri marunte,sa-mi amintesc ca exista momente in viata cand a fi la pamant inseamna ca cei dragi tie sa fie afectati!Pentru ca ei conteaza,restul sunt detalii!
<

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Cum????

februarie 22, 2011 at 4:57 pm (Realitatea cruda)

Ca sunt total impotriva maltratarii/uciderii animalelor nu mai este un lucru nou,cel putin pentru cei in jurul carora ma invart. Am reusit pret de un an si cateva luni sa nu pun piciorul in Mc si asta ca sa imi demonstrez mie,in primul rand,ca pot sa schimb ceva.E ceva nesemnificativ,daca este sa iau in calcul numarul de consumatori ce se afla in fast-food la orele de varf,n-ai loc sa arunci un ac pe jos.
As putea probabil sa renunt si la carne,ea,atragandu-ma din ce in ce mai putin in ultima vreme.
Si asta pentru ca in industria alimentara se manipuleaza mai ceva ca la televizor,daca e sa compari ce scrie pe ambalaj si daca iei lista de ingrediente la puricat.Ai sa cumperi un salam de curcan,ca e,vorba aia,mai sanatos ca ala de porc si ai sa te miri cand ai sa vezi ca in compozitie are nici mai mult,nici mai putin decat 30% carne de porc si ca firma producatoare isi permite,totusi,sa puna pe eticheta salam de curcan.
Am privit cu suspiciune produsele bio si nici la ora actuala nu sunt o adepta a acestora,mi s-a intamplat sa mananc insa la niste prieteni mancare gatita cu produse bio si mi-a placut,m-am simtit chiar bine dupa,nu tu balonare,nu tu diaree,nu tu arsuri gastrice.
O fi si autosugestie,dar la cat de critica sunt,ma indoiesc.
Parintii mei au reusit sa imi faca dintr-un petic de gradina o mica sera si am plantat ce ne-a fost la indemana:verdeturi,morcovi,putina fasole si capsuni. Si am ramas proasta cand am gustat din capsuni,n-au iesit decat fo 5 din toate,dar gustul ala eu nu l-am gasit in niciun super-mega-hyper-market.
Verdeturi am avut si noi si vecinii nostri de ne-am saturat.
Si mi-am amintit de bunicii mei,dumnezeu sa-i odihneasca acolo unde sunt,ca la ei mi-am petrecut o mare parte din copilarie. N-aveau avere,ca erau tarani simplii,dar aveau traditiile lor,traditii de care mie imi e dor,de ei imi e dor.
Eu n-am fost genul de om bolnavicios,asta poate datorita bunii,care gatea putin si sanatos,din gradina,nu semi-preparate sau sosuri la pliculete.
Eu n-am avut infectie biliara never,ca buna deschidea usa larga pe timp de iarna,timp in care scotea caramida din jar,o infasura in pled si mi-o punea sub fund.
Aspirina?Nurofen?Agvil? Never nenica, sirop de muguri de brad,un ceai de tei cu lamaie si miere si-o frectie cu otet la incheieturi.
Eu toate astea i le multumesc bunicilor,pentru ca in simplitatea lor mi-au facut o copilarie,poate saraca,insa frumoasa.
Nu aici vroiam sa ajung,desi imi amintesc intotdeauna cu placere de ei si mi reprosez ca trecerea anilor mi-a sters putin din imaginea lor,fizica,restul nu va reusi niciodata.
Vroiam sa scriu despre cainii din Romania.Si-astept sa-mi sara lumea in cap,sa ma injure,sa ma catalogheze.
Stiu,eu plecand din Romania mi-am asumat sa fiu judecata pentru nepatriotism,pentru ca as fi uitat de unde am plecat.N-am facut-o niciodata,nici n-am sa o fac,insa locul unde ma aflu,m-a ajutat si m-a civilizat asa cum Romania nu a putut/facut-o niciodata.
N-am sa spun ca aici e roz,nicaieri nu e,insa daca vrei poti.
Aici se platesc impozite pentru animale de companie(pisica,caine),de preturile medicale nu vreau sa vorbesc,o consultatie costa in jur la 10 €,un tratatment de 7 zile cam 300€, un implant cu cip cam 300-400€,o operatie in jur la 1500€.
Cu toate astea lumea are caini,in proportie de 80% asigurati.
N-am vazut caini pe strada,decat poate sa fi fugit unul de acasa,de nebun,de plictiseala,de trai rau.
Am vazut insa caini crescuti sau mai bine zis dresati cu cablul electric..da aici in Germania,un caz,intr-un satuc uitat de lume.
Si totusi se respecta animalele,chiar daca in lege sunt trecute sub numele de bunuri,pentru ca asa sunt:ai trecut cu masina peste cainele cuiva,i-ai distrus un bun/obiect posesorului.
Ideea e ca in Romania,cainii nu sunt bunuri,nici animale ci sunt maracini in ochii oamenlor,politicienilor.
Si se pornesc scandaluri mediatice si se iau masuri,ce masuri?Omorarea animalelor,pe motiv ca-s un pericol public!
Sa-mi spuna si mie cineva cu ce e mai periculos un caine decat un senator care isi ridica vile din banii publici?Sa-mi spuna si mie cineva cu ce e mai periculos un caine decat un barbat care isi bate nevasta de ii suna apa in bocanci?Cu ce e mai vinovat un caine decat o femeie care isi leaga copilul cu lantul de pat/masa si pleaca la carciuma?
Cu nimic,pentru ca noi am uitat ca acum cateva mii de ani aprindeam focul cu pietre,dar hai sa nu gandim asa departe,ca acum sa zic 8 ani descopeream primul Nokia 3310 si jucam Snake si eram fascinati de tehnolgie si acum avem I-Phone-uri si telefoane care ne permit sa fim online si la curu’ vacii.
Puterea omului nu e direct proportionala cu trecerea anilor si daca vrei fericire si bucurie n-ai sa o gasesti nici in inel cu diamant,nici in n vile cu piscine. Ai sa o gasesti in familia-ti sanatoasa,intr-o intalnire cu prietenii,intr-un moment in care pici de bolnav si cainele vine si se pune langa tine.El nu stie sa-ti puna diagnosticul,ca nu-i medic,insa stie si simte ca nu iti e bine.
Ala e moment de fericire,pe care uneori si eu si tu,l-ai uitat si nu ne mai saturam sa avem,cat mai mult,din ce in ce mai mult.
Cum poate mie sa imi raspunda cineva la intrebarea:de ce trebuiesc omorati cainii maidanezi?Cand UE trimite fonduri pentru construirea de adaposturi si sterilizarea acestora?
Cum poti sa te uiti in ochii unui animal si sa-l omori,doar pentru ca a avut ghinionul sa se nasca pe strada?Cum poti sa bati un vecin,pentru ca a avut tupeul sa hraneasca un animal?Cum?
N-am sa-l invoc pe Dumnezeu si sa spun ca mai devreme sau mai tarziu vor plati!
Sper doar sa mai existe ciudati ca mine,care sa lupte pentru drepturile animalelor,in felul propriu si dupa posibilitati!

Legătură permanentă Lasă un comentariu

N mii de motive sa iubesti

septembrie 21, 2010 at 7:54 pm (Uncategorized)

Te trezesti dimineata si ii vezi fata adormita,zambesti si ai inceput bine ziua!
Nimic nu e mai placut,decat prima tigare la cafeaua de dimineata,cand discutati din priviri,evident adormite!
Inca in halat si cu cana de cafea in mana il saruti in pragul usii,ciufulita,adormita si ii spui serviciu usor.
Daca stai in trafic,il suni sa il intrebi,daca stie ce scurtatura sa iei.
In pauza il suni,sa va povestiti ultimele noutati.
Daca va sincronizati cu masinile si simti fluturi in stomac,ii faci cu mana cu riscul sa faci accident.
Momentele de asteptare,cand te uiti din cinci in cinci minute la ceas si el nu apare.
Momentele tensionate,pornite de la nimicuri incheiate cu un sarut plin de pasiune.
Momentele in care esti la pamant si el vine cu o gluma tampita,la sfarsitul careia pufnesti in ras.
Momentele in care adormi cuibarita la pieptul lui si simti ca nimic si nimeni nu-ti poate face rau.
~
Sunt n mii de motive sa iubesti,eu n-am timp sa le scriu pe toate,ma asteapta o iubire,dar va las sa va bucurati de melodia asta,Melodia noastra.

Legătură permanentă 5 comentarii

Mein herz brennt

august 9, 2010 at 6:54 pm (Mai de suflet, Realitatea cruda)

Ca-s masochista si-mi place sa-mi joc nervi la ruleta,ruseasca,evident.Si uit toate promisiunile facute in fata oglinzii,mie insumi,cum ca o sa uit si o sa iert si o sa fie bine!
Si cred ceea ce spun:o ora,o zi,o luna si apoi o iau iarasi de la capat.’mi revin toate in minte si-ncep sa salvez ce mai pot.Si-mi dau amintirile navala,neinvitate,nepoftite,buluc si mi se impainejenesc ochii si-mi scutur capul si sper ca inca mai pot sa le opresc.
Imi revin replici in minte,replici pe care nu am apucat sa le rostesc,dar pe care le-am reformulat de n mii de ori,pe care le-as striga pe nerasuflate.
Nu le-as rosti,le-as striga din toti rarunchii si odata cu ele as seca si izvorul de cosmaruri ce se repeta seara de seara.
Nu mi-ar pasa ca doare,de data asta nu m-ar durea pe mine!
Si n-as fi toleranta,ingaduitoare.As fi dura,dureros de dura si sincera!
Si cand cutia pandorei ce-am acumulat-o in 3 ani de zile,cand nicio farama de regret nu as mai gasi pe fundul ei,m-as intoarce senina si impacata cu mine.As lasa-o acolo,plina de cenusa,cenusa gandurilor mele arse o data pentru totdeauna!
Mein herz brennt

Legătură permanentă 2 comentarii

Stire de ultima ora!

iulie 13, 2010 at 10:34 pm (Uncategorized)

Stimati blogeri si blogerite, va anuntam ca in data de 22 a lunii iulie suntem(eu,jumatatea nefasta si prietenul din dotare) turisti in Bucuresti.Cum ne-ati fost tare dragi,insistam sa va revedem(iar pe cei pe care nu am apucat sa ii vedem la Moeciu,speram sa ii vedem acum-Ocservere,Liutzo,care mai sunteti),asa ca pentru dupa-amiaza/seara respectiva propun o intalnire la un cico/o maslina/o bere!Locatia o alegeti voi,noi aducem buna-dispozitie! Cu drag semnat Nemtii

Later edit: Ocservatorul a propus Herastraul,Sburlea a propus orasul vechi(care din ce mi-a povestit a inceput sa semene cu Praga).
Unde mergem?Ca mai am un AMR de fix 52 de ore si-ar fi bine sa stim si noi! 😀

Legătură permanentă 4 comentarii

Never give up is such a wonderful life!

iulie 7, 2010 at 10:36 am (Mai de suflet)

Inca un an Schatz(comoara mea)! Cum reusesti sa traiesti cu mine?” imi spune razand!
„Si eu ma intreb acelasi lucru,zi de zi, Schatz)” ii raspund vesela.
As mintii sa spun ca suntem la fel ca acum 3 ani de zile,cand ne-am jurat sa fim impreuna la bine si la rau,cum as mintii sa spun ca s-au schimbat sentimentele noastre.
As spune mai degraba ca ne-am maturizat,ca de la pasii aceia mici si marunti,usor timizi am ajuns acum sa calcam apasat,siguri,motivati de acelasi teluri.Si e un sentiment minunat cand stii ca orice s-ar intampla cel de langa tine iti va fi intotdeauna alaturi si ca vei avea intotdeauna de cine sa te prinzi cand simti ca lumea iti fuge de sub picioare!
Pentru ca nicio relatie nu e perfecta,cu totii avem probleme,important e sa stim sa le facem fata si pentru asta e nevoie de comunicare,iar asta noua,nu ne lipseste.
As mintii sa spun ca au fost 3 ani roz,in care am avut parte numai de fericire,as mintii sa spun ca nu ne-am certat niciodata,as mintii sa spun ca nu au fost momente in care am crezut ca drumul asta nu mai duce nicaieri.
Tocmai asta a facut relatia noastra sa fie speciala!Noi am facut-o sa fie speciala,sa vedem in celalalt,inainte de toate cel mai bun prieten.
Si daca as avea posibilitatea sa aleg din nou,as lua exact aceeasi decizie,ca acum 3 ani de zile,cand am spus „Da!Vreau sa fiu sotia ta”
Pentru noi doi Schatz!

Later edit:.

Legătură permanentă 3 comentarii

Random

iulie 4, 2010 at 10:44 am (de ras-de plans, gasca nebuna)

Dupa o saptamana de calduri(36°),in care nici macar pizza preferata nu mai are acelasi gust si cand vezi ca indiferent de numarul relativ scazut de obiecte vestimentare transpiri chiar si cand executi banalul proces de respiratie,am zis sa ne racorim la piscina.Buna alegere am zis eu,cand inca eram in bazinul pentru copii 😀 ,adica imi ajungea apa pana la bust!
Cand am intrat in ala pentru adulti si n-am mai simtit pamant,beton sub picioare si marginea bazinului parea ataaat de departe, s-a schimbat ecuatia problemei.Intre n inghitituri de apa si dat din maini necontrolat,respirat aiurea si incercari de zbierat sub apa,am avut o revelatie:Mi-am ales perfect profesia.Chiar si la inotat s-a vazut,eu inot in adancime! 😆
Urata senzatie sa tragi aer in piept si sa simti ca nu ajunge nimic.Deci nu vreau sa mor in apa.
A doua zi,cu prietenii,hai la piscina,in bazinul mare! 😯 Buei prietenii mei,eu nu pot sa inot,dar promit sa stau aici la copii,in fundulet si sa va astept cuminitica.
Rasete,chicoteli:Cum sa nu inoti?Ca e simplu!Oricine poate!
-Prietene,bag de seama ca nu m-am facut inteleasa!Nu oricine poate,eu fiind dovada vie ca nu pot!Ori ma placi moarta?
-Hai ca daca e sa fie ceasul rau,te tragem noi la margine!
-Tot asa m-a tras si Andy..la fund!
Si deh,cum prietenul nostru,te poate mintii fara sa clipeasca si daca se straduieste poate sa te convinga ca cerul e verde(nu ca ar avea argumentele necesare,dar te bate la cap pana cedezi nervos) am acceptat.Si sub stricta lor supraveghere si cu sfaturile de rigoare am incercat sa pun in practica ceea ce ei numesc inot si chiar,pentru relativ scurte distante,am reusit.
Si dupa o ora de stat in apa,timp in care am incercat sa dau cateleasca mea agitata pe miscari lente si precise si respiratie controlata,as fi putut manca un om,de foame!
Seara cand m-am pus in pat acuzam oarece dureri in partea fesierilor,pesemne ca am muschi si pe acolo!Azi durerile s-au intensificat si am realizat cu stupoare ca am mult mai multi muschi decat as fi fost tentata sa cred.Remediu?Inca o runda de inot si probabil o partida de volei pe nisip,tot cu gasca nebuna!
Sper doar sa nu ajung sa-mi puna mainile in ghips,ca sunt astia in stare sa ma puna sa conduc din Germania pana in Romania pe post de tempomat!
Si apropo de asta,ca aici vroiam sa ajung AMR:13zile 😀

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Nu-mi pasa buei

iunie 27, 2010 at 9:01 pm (de ras-de plans, Realitatea cruda)

Cand stii ca cineva e bolnav,nu-i spui ca ai auzit ca x-ulescu a murit din cauza asta.
Ca nah e de rahat sa aduci funia in casa spanzuratului.
Si totusi sunt multi care o fac si am si eu una bucata femeie printre rubendenii care imi aminteste cu fiecare ocazie de cacaturi de genul asta ca mai apoi sa-mi spuna sa nu ma stresez.
Si simt cum incepe sa-mi clocoteasca sangele in vene si sa scrasnesc din dinti(chiar daca involuntar numai in somn scrasnesc din dinti) si ma iau toate caldurile si inspir si ma duc la buda si ma bag sub un jet de apa rece sa ma calmez.
Ca ne-am dus la ea in vizita si ne-a tratat ca pe neshte obiecte de decor in secunda in care la masa a aparut si vecina din dotarea-i e ok,dar sa ma sune sa-mi spuna ca vezi doamne draga de ea e si gravida mi se pare nesimtire,de parca asta era vestea fara de care nu puteam eu sa dorm la noapte.
I-as fi trantit un:Sa-i-l cresti sanatoasa! dar n-am avut cand..era nefastul la vorbitor si eu in drum spre binecunoscutul jet de apa rece!

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Nu ma plictisesc

mai 25, 2010 at 9:22 pm (Uncategorized)

Ne suna maman(soacra’mea) si ne intreaba:ce mai e nou?
-Nimic,toate cum le stii!
Ne viziteaza prietenii ce mai e nou:
-Same old shit!
Si brusc ne lovim de intrebarea:avem o viata plictisitoare?Suntem atat de monotoni?Toate saptamanile sunt la fel?
In mare parte da,dar weekendurile sunt cu totul speciale!
Cum luni am avut liber si se anuntase un weekend insorit si temperaturi ridicate,Andy spune:babe te fac un strand?
In fata unei asemenea propuneri m-am inmuiat toata.Doar sa intreb unde anume mergem am mai fost in stare!
-In Belgia,la ocean!
De vis ce sa mai.Daca nu eram casatoriti,i-as fi propus sa repetam figura(facand o paranteza,in pauze gasesc o scuza sa ajung in oras si tot cu o scuza banala vin inapoi cu o bluzita,un tricou,o maslina.Am vazut o rochita alba frumoasa.De trei ori am iesit din magazin intrebandu-ma:Ai nevoie de ea? Si a patra oara am zis DAAAAAAAAAAA.Asa ca am luat-o 😆 .Acasa ca o garofita o probez,pun si tocurile de 12,5 cm(stiu sunt nebuna dar la inaltimea ce o posed e normal) si fac piruete in fata nefastului si spun:asta e o rochie atat de finuta si moderna ca imi pare rau ca nu am avut-o la cununie.Si nefastul vine cu o sugestie:-Babe,sa il sun pe dom’ primar sa il rog sa ne casatoreasca inca o data?Pe motiv sa nevasta’mea a gasit o rochie mai buna? Nici nu stiam ce sa fac,sa rad sau sa ii dau cu cei 12,5 cm de toc in cap)
Asa ca sambata dimineata dereticam toti 4 pe langa cafetiera.Si la 9 si 15 minute eram deja cu rotile pe sosea destinatia Belgia.
Eu am citit(am primit seria Harry Potter in germana si e un exercitiu bun pentru mine),ai mei se uitau pe geam,Andy pedala de zor.Si iesim din Germania,trecem si de putina portiune de Olanda si sa spun ca am facut 10 km dupa granita cu Belgia cand…incepe masina sa tremure!
Mama:-E cutremur 😯
Tata:Ce-ai femeie,nu vezi ce fum e in spatele masinii??
Si la prima parcare barbatii pun diagnosticul:s-a bulit un injector!
Suna la ADAC.Explica o juma de ora unde esti,ce s-a intamplat?
-Boon venim in 3 sferturi de ora!
Inarmati cu rabdare si mai ales cu dorinta de a ne aseza la soare langa ocean ne-a facut sa trecem si peste cele 3 sferturi ora si cand am vazut masina de tractat ne-am bucurat.
-Am auzit ca aveti probleme cu bateria!
– 😯 NUU cu injectorul!
-Imi pare rau trebuie sa va duc inapoi in Germania,la un service.
-nuuuu
Si intr-un final tot ne-a dus inapoi.Prin miile de ganduri auzeam numai vocea femeii din sistemul de navigatie:
„-Daca e posibil va rugam intoarceti!Controlati-va viteza!”Si cometariile lui tata:din masina astuia avem o priveliste mai buna 😆
Si vrand nevrand ne-am vazut intr-un service in Germania.
Baiatul de la service,un clovn de pustan(asta pentru ca atunci cand am facut formalitatile si i-a vazut poza lui Andy din carnetul de conducere am zis ca pica sub birou de ras)care cu toata buna vointa lui de a ne „repara”,nu a reusit decat sa ne ofere posibilitatea sa inchiriem o masina!
Andy,care din prea mult bun-simt,nu s-a ofensat de rasul lui molipsitor i-a spus doar sec:Stii ca pentru runda asta de ras trebuie sa ne inchiriezi un Porsche,nu?
Si brusc i-a disparut rasul tinerelului de pe fata si ne-a aparut noua!
Pana la urma ne-am pricopsit cu un Opel Corsa(masina pe care Andy o uraste din tot sufletul 😆 ) si cum ceasul ne indica15.30 am abandonat ideea de a mai merge la plaja.
In schimb am fost in Düsseldorf,am urcat in Turn,am mancat inghetata,am facut poze!
Pe drum tata:-Asta a fost blestemul lui Lucky ca am lasat-o acasa.
Am ras toti,de nervi,de oboseala!
Duminica am lenevit,la soare,in gradina proprie,pe terasa proprie si ne-am ars!
Mie mi-a trecut intr-o zi,Andy cred ca si in seara asta doarme pe burta!Pe spate nu a ajuns sa se dea cu crema.
Si iarasi s-a bronzat in degradeuri 😆 There is a God!
Luni am mers seara la film:toti patru!Am vazut Robin Hood!
Parintii mei nu vorbesc multa germana(doar expresiile uzuale,deci au inteles tot).Ei,care a citit cartea au spus ca e ca un fel de introducere la carte,dar ca le-a placut foarte mult.
Cand ajungem acasa,ne intampina Lucky cu binecunoscutele tumbe si salturi si eu,ca o mama adoptiva si iubitoare ce sunt ma aplec sa o iau de gat,moment in care isi ridica al ei cap si-mi aplica o lovitura sub barbie,de am zis ca mi cade mandibula cu dinti cu tot.
Si cand m-au mai lasat durerile si am reusit sa intredesfac gura,au observat ca scumpii mei canini s-au infipt adanc si bine in limba.
De la soc ne-am speriat amandoua,si eu si cateaua,de aia incepand de asera ne salutam numai din priviri,dupa aia fugim una de alta,sa evitam confruntarile de genul asta!
Si toate astea intr-un singur weekend!
Deci am confirmarea ca nu am o viata monotona,plictisititoare.
Si pentru asta ii multumesc nefastului,parintilor,lui Lucky si a prietenilor. 😀

Legătură permanentă 2 comentarii

« Previous page · Next page »