Fah nemtoaica proasta ce esti,cine dracului ti-a dat tie carnetul?
Nu,aceste cuvinte nu imi apartin,desi mai injur din cand in cand la volan,aceste cuvinte mi-au fost adresate azi dimineata.
O data la doua saptamani avem scoala martea,nimic neobisnuit.Plec intotdeauna la 6.45 sa ajung la 7.15 in parcarea scolii,in total vreo 45 de kilometrii.Plec destul de dimineata,sa evit traficul,mai ales ca orasul Koblenz e cam de marimea Ploiestiului,poate chiar mai mare.
Si cum mergeam eu frumusel si fumam ultima tigare inainte de a ajunge la destinatie,vad ca se infige un bmw argintiu cu numere de Spania,sa imi intre in aripa dreapta si mai multe nu.M-a claxonat de dracii m-a gasit si nedumerita fiind de ce anume,las geamul jos,sa ascult oful omului.Ma asteptam la fraze de genul:de Puta madre sau sort of.
Nup,din masina se dau jos si soferul si pasagerul din dreapta si incep sa imi ureze de bine:
-De la fah blonda proasta,la umflata,la cretina,saracie.Nici mortii nu mi-au scapat,i-au luat cred ca de la Adam si Eva.Mi-au urat si de sanatate si de boli si de farmece,ce sa mai,ma pierdusem.
Intre timp ma dau si eu jos din masina si in continuare ascultam ca la teatru,masinile oprite ca la circ.Gratis.
La un moment dat,pasagerul din dreapta se satura si zice:
-Hai dracului sa plecam,ca la cat de proasta e nici nu intelege mare lucru.
Si cand am vazut eu ca scad in intensitate injuraturile,ii spun frumos si calm:
-Amice mai ai ceva de zis?Ca ma cam grabesc!
Cand am terminat asta de zis,am zis ca le pica dintii pe bordura,o data s-au albit la fata.
Si dau sa ma sui in masina.Nu inainte sa le zic:
-In intersectia asta is doua semne de circulatie foarte importante,ala de colo care inseamna ca eu am prioritate si ala de colo care inseamna ca ai stop.Cine e prostu’?
Si s-au suit baietii in masina la fel de repede precum au si coborat.
Pentru mine a fost un mare de test de stapanire.Dar a meritat finalul!
Simt ca se apropie sarbatorile,oamenii devin mai buni,romanii se intorc acasa,ureaza toate cele bune tuturor,trec sarbatorile si va prind eu la anul 
I am not old,i just have a lot of memories..
Dupa ce am retrait din nou fiorul primei iubiri,alaturi de Laurentiu,mi i-am amintit pe toti,prietenii,iubitii,barbatii din viata mea.
L-am revazut pe Daniel,primul barbat din viata mea,un barbat frumos,dar foarte plin de el insusi.Curiozitatea de a descoperi lucruri noi si interzise ne-a legat timp de un an de zile,ca mai apoi diferenta de varsta sa isi spuna cuvantul.Fiecare avea alte planuri si cu totul alte asteptari de la viata.
L-am revazut pe Bogdan,un baiat cu totul deosebit.Ma striga:fata care bea cola cu lamaie,pentru ca asa ne-am cunoscut intr-un bar.
Avea sa se lege o faina poveste,caruia din teribilism i-am pus capat.Vroiam mai mult,lasand in urma amintiri nemaipomenite:prima urcare pe munte,primul weekend in cort,la malul marii,poezii,floarea de colt,vise in care ne vedeam batrani si fericiti,cu rucsacul in spinare pe Jepii Mici.Cand l-am auzit ultima oara,imi parea un om extrem de matur,insa seninatatea din vorba,nu a facut decat sa imi confirme ca a fost,este si va fi un om deosebit.
L-am revazut pe Doru,prima mea mare iubire.Doua caractere diferite,doi oameni total diferiti si totusi o relatie.In cutia cu amintiri inca mai pastrez ursuletul de la el,Ureche botezat.Mi-am adus aminte cum incerca sa ma faca sa vorbesc dupa ce ne certam.Il lua pe Ureche si spunea:
-Ce faci buei Ureche?Esti bine?Bah sigur esti bine?Eu nu sunt!De ce nu sunt?Uite Anachen nu vorbeste cu mine!E suparata si s-a intors cu spatele la mine!….
Si ducea monologul asta,pana in punctul in care nu mai reuseam sa imi inabus hohotele de ras,sub patura.
Cea mai frumoasa amintire:concediul la mare.Primul nostru concediu’ singuri.
L-am revazut pe Wayne,credeam la vremea respectiva ca este marea iubire a vietii mele.Uitandu-ma inapoi am realizat doar ca a fost o frumoasa poveste ambalata in minciuni.Iar conceptia mea despre iubire adevarata nu include minciunile.El avea familia lui,eu nu vroiam sa mi-o construiesc pe nefericirea altcuiva.
Mi-am revazut sotul,probabil cel mai deosebit om dintre toti,spun probabil,pentru ca desi tineam enorm la el,nu-i apartineam.
As fi vrut sa am curajul sa ii spun adevarul si totusi nu o faceam.Am plecat brusc sa petrec un concediu cu un barbat pe care il cunostea foarte bine,nebanuind care erau de fapt relatiile dintre noi.
Derulandu-mi-se toate aceste amintiri in fata ochilor,m-am vazut crescand,maturizandu-ma.De la iubirea inocenta,la sexul fara prejudecati.
Am iubit intr-un fel sau altul fiecare barbat din viata mea.
Acum insa priveam cu alti ochi relatiile,iar asteptarile erau cu totul altfel.Eu eram altfel…
Old memories
Vulkan
Este un film extraordinar,din cate am auzit cel mai scump film turnat vreodata in Germania.Si cel mai inspaimantator totodata.Pentru ca este cat se poate de real.
De ce?
Pai traim pe o un teren minat.Vulcanismul in Eiffel,regiunea noastra,nu e stins.
Pe locul unde este Laacher See,este un vulcan,activ chiar.De fiecare data cand mergem sa ne plimbam,vedem bulele de dioxid de carbon,care se ridica la suprafata.Daca ai ghinion,le poti si mirosi.
Toata lumea traia cu gandul ca Vulcanul asta nu o sa erupa prea curand.Asta pana am vazut documentarul,in care se spunea clar:Nu va culcati pe o ureche fratilor,ca nu e cazul!
Ultima eruptie a fost acum vreo 10000 ani si a fost groaznica,gasindu-se pietre in Danemarca.
Partea socanta,este ca in cazul unei eruptii,nu exista un plan de evacuare.Teoretic nici nu as/am avea nevoie,suntem la 5 kilometrii distanta,deci am avea mari sanse sa fim primele victime,statut care nu ma avantajeaza deloc.
Pe suprafata intregului Eiffel,nu exista decat 3 aparate de masurat heliumul degajat de bule.Numai Laacher See are nevoie de minim 5.
Cand un seismograf ar detecta ceva ar fi mult prea tarziu.
Iar timpul,munca,familia,nu-mi permit sa ma uit daca animalele fug sau daca furnicile parasesc in graba furnicarul(dioxidul de carbon in combinatie cu heliumul este primul semnal,pe care animalele/insectele il detecteaza cu mult inaintea noastra).
Chestia este cu atat mai serioasa cu cat,aceleasi bule de dioxid de carbon,s-au gasit si in Rin.
O eruptie de asemenea anvergura,avand in vedere ca lava din zona asta nu e ca cea din America de sud,fluida,ci din contra ,tare ca o roca pe un diametru de 50 kilometrii,ar insemna disparitia de pe harta a oraselor Bonn,Köln,Frankfurt,Koblenz si inundarea multor altor orase.
Sisteme de evacuare-imposibil!Nici un motor,fie el de motocicleta,masina,avion nu rezista.Cenusa vulcanica depusa pe piese este rezultatul unui frumos esec si tot cenusa asta inhalata,inseamna o moarte lenta,inecacioasa,depunandu-se in plamani si cimentandu-se.
Cenusa vulcanica,poate fi purtata de curentii de vant pe distante inimaginabile.Tarile vecine ar fi categoric afectate.Vorbim de zeci de mii de morti si de si mai multe mii afectati!
Daca pe blog la Dono,am militat pentru o lume mai buna,vis-a-vis de uciderea nenecesara a animalelor,in fata acestui subiect,ma simt depasita.
E un lucru firesc,la un anumit interval de timp,este un dusman care ne dezarmeaza inainte sa se manifeste.Si deocamdata nu o face,doar ne avertizeaza!
Praga
Fara lipsa de modestie,este cel mai frumos oras pe care l-am vazut vreodata.Nu gasesc Parisul atat de romantic,pe cat gasesc Praga.Ma rog,chestie de gusturi,dar eu am gusturi speciale 
Well,cum noi eram trecuti in concediu medical si lenea ne doborase fantastic si pre bolnavi nu eram,am hotarat sa plecam iarasi pentru un weekend,de data asta in Praga.
Boon,am rezervat hotelul,am bagat motorina,am plecat vineri dimineata umflata de ras ca ceilalti colegi trebuiau sa se duca pe santier iar eu o domneam la soare in masina,in drum spre alte tari.
De ajuns am ajuns relativ bine,daca excludem traficul infernal din Praga,un fel de al doilea Bucuresti.Doamne ajuta ca ne cumparasem sistem de navigatie inainte cu o zi ca o incurcam altfel.
Si cum am ajuns noi,ne-au intampinat doua fete calde,tipic slave:blonde,cu ochii albastri si oleaca de falcute 
intr-o engeleza relativ ok,ca noi ceha nu prestam si germana le era lor straina. Ne-am cazat si hop in oras cu mijlocul de transport in comun.Hehe aici vine partea frumoasa.Era ora 7 si chioscuri sa mai cumparam bilete nema.Asa ca hai sa intrebam la Billa.
-Excuse me,do you speak english?
-No
-We want tickets for the bus!You know..bus.Breh astia care ne cunoasteti,imaginati-va cum aratam noi miscand un volan inexistent si apasand podeaua,spre curiozitatea oamenilor care erau la casa.Or fi zis dracului ca suntem scapati de la nebuni.
Pana la urma o doamna ne arata un alt magazin si noi plini de multumiri ne ducem acolo.Evident,era inchis asa ca am intrat la chinezii de langa.
-Excuse me,do you speak english?
Acelasi rahat.Aceleasi miscari,aceleasi fete uimite,ale lor,evident
Pana la urma din ceha lor am inteles ceva de bus.
-Bah asta al meu ca bradu’de la campie,eu cred ca ne-au injurat de dracii ne-a gasit,dar cred ca a zis si ca gasim la sofer
-Bine,daca tu zici!
Si vine autobuzul.Noi spunem ca vrem bilete pentru 3 zile ala ne da pentru 45 minute.
-Dom’le eu vreau pentru 3 zile.3 Days,3 Tagen! Ma pricepi?
-Nu!
Gizass,hai lasa ca ne descurcam noi si cu cu 45 de minute!
Ajungem in oras.Superb!Adica eram in cu totul alta lume.Imi jucau ochii in cap si nu stiam unde sa ma mai uit sa nu pierd ceva.
Piata veche(alt Stadt) e superba,biserica,ceasul astronomic,magazinele de marionete,oamenii,tot!Superb!
Ne-am plimbat pana la Karluv Most Bridge.Loc din care nu as ma fi plecat.Oricat as incerca eu sa descriu,am sentimentul ca nu reusesc sa redau suficient de bine imaginile.Daca vreti sa va convingeti,mergeti si spuneti voi.
Apoi ne-am mai plimbat prin magazine,am fost la muzeul de tortura medievala,muzeu la care mai bine nu ma duceam,ca am reusit sa imi stric bunatate de liniste sufleteasca cu toate atrocitatile facute si mai ales nerecunoscute de Biserica,sta-le-ar Ichizitia undeva,sa aleaga ei unde!
Apoi ne-am reintors la hotel,obositi,morti!
A doua zi la micul dejun care era de la ora 7 pana la 10,am ajuns pe la 10 fara un sfert,mai mult adormiti.Ne-am pus noi pe farfurii si incepem sa mancam.La un moment dat observ ca suntem singuri.Vine o doamna de la bucatarie si incepe sa stranga bufetul.
-Buei Andy,hai sa ne ridicam!
-Buei lasa-ma sa termin.Mai mult nu imi pun,dar vreau sa mananc ce mi-am pus.
Si mai mancam,mai o gura de cafea.Aceeasi domnita stinge o parte din lumini.
-Buei Andy,asta se uita urat,hai sa mergem.
-Mai am putin!
Intre timp,cred ca doamna s-a plans la sef ca nu ne mai ridicam de la masa si vine seful si ne stinge si celelelate becuri.
Eu vroiam sa intru sub masa,Andy manca.
-Buei hai nu fi nesimtit,hai sa mergem.E vina noastra ca nu ne-am trezit mai devreme.
Si ne ridicam,ii uram o zi buna,ea cred ca ne-a umplut frigiderul
Dupa acea am dus munca de lamurire cu Boss-ul sa luam cateaua la plimbare cu noi.El nu,ca in mijlocul de transport cateaua are nevoie de botnita,iar noi nu posedam.
Asa ca am alergat pe la Obi in cautare de botnita si culmea am si gasit.Am vrut sa iau doua:una pentru catea si una pentru Andy,dar din nefericire nu avea masura lui.
Si cand ne-am suit noi in autobuz si i-am pus botnita catelii,am zis ca mi se rupe inima,stiind ca ea nu e un caine agresiv,ba din contra,singurul ei dezavantaj fiind marimea exagerat de mare in comparatie cu un pechinez sau york shire(rase foarte trendy la ora actuala).Iar ea,s-a trezit brusc intr-o lume straina,cu oameni foarte straini si botnita.
Well intr-un sfarsit a supravietuit.Ba chiar se si obisnuise.Singura chestie pe care nu a inteles-o a fost aceea de a nu avea dreptul sa stea pe scaun,ea care de fiecare data cand mergem cu Andy in weekend sta dreapta si mandra ca un Oscar pe scaunul din fata.
NE-am plimbat,am vazut cat mai mult.Andy s-a dus sa schimbe bani si s-a bucurat cand a vazut ca 1€=3.89 coroane cand colo vine cu o chitanta pe care era printata o cu totul alta suma,decat cea calculata si a trebuit sa destept prostul spunandu-i ca ala e cursul la vanzare si nu la cumparare,chestie care s-a soldat cu o fraza de genul:Bah daca te trimit sa cumperi cartofi,vii acasa cu morcovi? Intrebare la care vreo 3 turisti au bufnit in ras,pe semne ca erau nemti si ca au inteles!
Am beut un Irish Coffee sa imi treaca dracii si Andy recunoaste ca e prost dar ca nu e si chior sa confunde cartofii cu morcovii,chestie ce ne amuza pe amandoi.
Ne-am mai plimbat si back at hotel for shower.Am lasat pentru seara shoppinguiala,fara Lucky,fara stres.
Asa ca ajunsi la hotel,cataua cade lata,noi ne revigoram si hai in oras.
Am vazut muzeul de ceara si muzeul de arta sexuala Da breh,m-a amuzat rau de tot o chestie si am zis ca merita sa intram,dupa aia n-am mai avut aceeasi parere.
Am luat cina la restaurant,deh traditie,ospatar dragutel si amabil foc dupa ce m-a vazut maraind cand ne-a rugat sa schimbam masa,cea la care ne asezasem noi fiind destinata unor 4 persoane.
Inca o data Karluv Most Brücke in noapte,poze,oftat,am cumparat figurine de cristal nu Swarowski ci Preciosa(pe aceasta cale ii multmuesc Teiucului pentru sfatul acordat,ramanem datori.Trebuie neaparat sa va povestesc faza in care am intrat in Germania la un magazin Swarowski si le-am zis de Preciosa) si ne-am reintors in hotel,obositi si din nou oarecum intristati ca inca o mini-vacanta s-a terminat.
Andy,face niste poze,panorama,lumini,efecte.Eu ma joc putin cu Lucky si observ ca partea lui Andy de pat e uda.Exact in momentul in care ne face poza il anunt ca Lucky s-a pishulit in patul lui.Poza nu i-a mai reusit si nici cateaua nu a mai iesit de sub pat.Iar Andy a trebuit sa isi intoarca salteaua pe dos.Eu am adormit zambind gandindu-ma ca el a vrut sa ii puna botnita,el sa suporte consecintele!
Cand am ajuns duminica seara,am zis ca mor.Schimbarea de temperatura Germania(18)-Cehia(29) mi-a intors raceala din drum asa ca luni la seriviciu cine avea 39 temperatura si simtea ca pica de pe scaun la fiecare stranut(in medie de 2 pe minut)?
-Eu,bineinteles!Din bun-simt ca am trisat nu mi-am prelungit medicalul!
Nancy
Am promis sa scriu despre mica noastra escapada in Franta, mai exact in Nancy.Asa ca am sa ma tin de cuvant…
Marti dupa-amaiza ma intreaba al meu ca bradul:-Ce facem in weekend?
Ridic frumusel din umeri si ma uit in continuare la televizor,cam asta facem in general seara,dupa ce ne saturam de calculator.
-Uite am sa ma duc jos,iau foi si facem biletele,ce pica aia facem!OK?
-Ok!
Vine el tantos cu fo 20 de foite si incepe:
-Hai sa fiu gentelmen,spune tu prima!
-Pai,mmm,offf,hhmmm hai sa plecam undeva 2 zile!Departe de aici!
Si il vad cum pune foile deoparte si pixul la fel.
-Pai ce faci?Nu facem biletele?
-Nu mai facem,plecam 2 zile departe!
Andy e genul de om care daca sta acasa mai mult de o luna face alergie,incepe si cauta pe net,ma momeste cu tot felul de detalii,doar-doar plecam.
Si cum oscilam noi intre Franta si Olanda,ambele fiind relativ aproape de noi, iar Amsterdamul neinteresandu-ma,deocamdata, in mod deosebit,am zis gata:Franta.
In Paris am fost in luna de miere,asa ca am ales Nancy.
Andy rezerva hotelul,spre norocul lui sau mai bine zis al nostru receptionerul vorbea engleza,desi undeva pe chipul lui Andy se citea nedumerirea:-Nu care cumva sa nu fi inteles omul,cand venim,ca o sa fie si Lucky,ca suntem nemti,etc.
Vineri,pe principiul primul venit acasa,primul la munca..fac curatenie(intotdeauna cand plecam e casa luna),fac bagaje,sandwichuri,pieptan cainele..tra la la,toate nebuniile,cand vine si oaia ratacita acasa,doar sa ne suim in masina si sa plecam,chestie pe care am si facut-o in ultima faza.
Ajungem la hotel,pentru cazare o lasam pe Lucky in masina,sa nu facem impresie proasta de la bun inceput , zambim la receptioner, salutam politicos domnita in fusta scurta care din probabil 30 minute de munca asidua se recompenseaza cu o cafea de la automat,moment in care ii s-au vazut toate cele nevazute si mi-a picat fisa ca doamna lucreaza in ture de noapte , ne luam tichetul(nu aveau cheie,nici cartela ci un cod numeric-misto ideea) si ne cazam.
Stiam ca hotelurile din Franta sunt mult diferite de cele din Germania,si cand spun asta ma refer la confort,la spatiu,etc.
Bineinteles ca poza de pe internet nu a corespuns cu imaginea ce ni se desfasura in fata ochilor,dar atata timp cat aveam pat,televizor si baie relativ moderna,ne-a fost suficient.Nu-mi fac concediul in hotel,la hotel doar ma spal si dorm. 
Vineri seara,am dormit ca doi prunci.
Pentru micul dejun am platit 7€ de persoana si am primit un croissant,cafea,marmelada si neshte fructe aruncate in doru lelii.Mic dejun ce sa mai..
Asa ca am luat-o la pas prin oras.Am avut ce vedea,a avut si cateaua ce mirosii..fo 5 ore.Dupa astea cinci ore era cateaua mea lata,cred ca slabise 2 kilograme Noi 10
Asa ca usor -usor am luat-o iarasi spre hotel,sa ne facem somnul de dupa-amiaza.Noi ca noi,dar cateaua in primul rand.Cum am ajuns in camera,a dat o tura sa nu care cumva sa fie ceva suspect si apo a cazut intr-un somn adanc,cu nasul in geanta.
Seara am iesit la oras,am cautat un restaurant ceva mai special si am gasit.A fost atat de special ca nu am inteles nicio boaba pe meniu.Asa ca am comandat la noroc.
In timp ce Andy imi povestea tot felul de chestii,simteam cu imi vine rau,gandindu-ma ca am comandat vreo broasca,rinichi sau mai stiu eu ce mama naibii si ma plesneam mintal pentru greseala de a nu fi comandat ceva dulce.
Cand a venit chelnerul am respirat usurata:nu era nici verde,nu arata nici a broasca.
La prima inghititura n-am stiu sa zic de-i porc,ori pui,ori peste.
Abia mai pe la sfarsit mi-am dat seama ca ii peste si abia cand am ajuns acasa am aflat ce am mancat.
Era spada cu orez si un sos nemaipomenit.
Dupa ce ne-am delectat noi cu meniul surpriza ne-am indreptat catre Place de Stanislas, gen piata in stil art deco,superb,unde a fost un show de lumini,proiectat pe cladirea primariei.
De vis,ce sa spun,tipic francezilor!20 minute cat a durat showul,mi-era si teama sa respir sa nu care cumva sa stric frumusetea momentului.
Apoi ne-am mai plimbat putin prin oras si ne-am indreptat catre hotel,cu inima stransa ca inca o mini vacanta s-a incheiat!
Dar nu a fost nici prima si cu siguranta nici ultima!
Poze nu mai stiu sa pun,dar cand o sa aflu am sa re-editez postul!
~
Ieri ne-a trecut pe amandoi doctorul Welsch(medicul nostru de familie) in carantina,diagnosticati cu gripa..din (ne)fericire nu din aceea porcina.
Dar cum noi n-avem chef si stare sa bolim o sa profitam de zilele libere oferite cadou si o sa impartim,ca doi altruisti si altora virusii nostri..probabil pe undeva prin Praga!
O melodie pentru fiecare..
Astazi in timp ce goneam prin valea Nettei,de la servciu,cu bucurie in suflet ca am reusit sa imi incep proiectul la sistematizarea de piesaj,care nu numai ca nu e atat de grea si de monstruoasa precum parea ci chiar placuta si motivanta,ma gandeam ca s-a ales(pus) praful pe blogul meu si ca imi pare rau ca nu ii mai acord suficient timp.
Asa ca m-am hotarat.Azi imi/va fac dedicatii.
Pentru Schatz: Nur für dich,mein Schatz,obwohl ist nicht so mein Ding
Pentru Sburliti: We can’t change the word,but nobody can stop us to try it!
Pentru Nasa: Pentru ca de cate ori ascult melodia asta,te vad pe tine
Pentru Ada: Dance babe,just dance
Pentru Anca: For a special lady 
Pentru Asterix si Bulgaroaica:Pentru ca imi sunteti dragi
Pentru Hor€a Viitorul suna bine,doctore
Pentru Ermi Musai sa vina badea,la Moeciu
Pentru Bine Construitul: You’re to sexy for your shirt
Pentru Eu: Listen to your heart 
Pentru Pisoi: Somebody is coming,miau
Pentru Honey: Pai daca nu Honey,atunci ce?
Pentru Greg: Azi nu e tort Greg,din pacate!
Pentru Vulpele:Asta da viata de vulpe
Pentru Lia _Artzagoasa: Care nu e chiar asa artzagoasa!
Pentru Ocservatorul: Sper sa va fie de folos hihi
Pentru Alex: Prietenii stiu de ce!
Pentru Dragos: One day you’ll dance like him
Si bineinteles pentru mine Back in childhood
Jurnalul a doi hoinari..
Una dintre pasiunile noastre comune,a mea si a lui Andy,e sa hoinarim,cat ne tin picioarele,rotile,aripile si mai ales buzunarele,ca desi iti faci calculele intr-un anumit mod,intregul concediu tine strict de buzunar.
Am ajuns in Romania,pe 07.08(chiar de ziua lui Andy),dupa o noapte tare scurta,sa fi fost maxim 3 ore de somn.
Am luat micul dejun,am pus bagajele in masina,am inchis centrala,am oprit apa,am inchis obloanele si ne-am pus pe patru roti,cantand.O caldura infernala,dar ce mai conta,plecam in concediu.
In drum spre aeroport,am lasat-o pe Lucky la “gradinita”,daca noi avem vacanta,ea de ce sa nu aibe?Si cum avionul ei dus ne-ar fi costat cat dus-intors pentru amandoi,am hotarat sa o lasam in grija doamnei Moosborn.Stiam sigur ca e pe maini bune si avand inca vreo 8 caini cu care sa se joaca,avea sa uite mica noastra rautate de a nu o include in vacanta noastra.
Ajungem in Frankfurt,ne luam reviste sa ne delectam ochii,desi in geanta mea isi facuse loc doua carti.In timp ce ma delectam eu cu noutatile mondene,in special cu postul despre noua sotie a lui Boris Becker,care e gravida(deja nu vreau sa mai aud de Boris Becker si Heidi Klum-in opinia mea fiind mult prea mediatizati si bagati cu de-a sila pe gatul oamenilor),aud un sunet sau mai multe sunete alandala ce veneau dintr-un telefon.O domnisorica,ciocolatie si putin cam colorata vestimentar asculta manele de zor,pe telefon,la maxim,in aeroportul din Frankfurt,spre deliciul chinezilor de langa ea si nefericirea mea.Ma uit lung la Andy,el la mine:
-Deja imi e dor de Romania,o spun ironic si oftez.
Andy ma pupa pe frunte si imi sopteste:
-E concediu,Schatz!
Ne suim in avion,decolam,citim,mancam,bem si la 12.05 aterizam bine mersi.
Tata ne zambea ca de fiecare data.Asta da sentiment de implinire,cand cineva te asteapta cu mare drag si ochii ii joaca de bucurie cand te vede.
Pe drumul de la Bucuresti acasa,am zis ca mor de n ori.Marcajele de pe strada nu reflectorizeaza,deci simteam ca mergem la noroc,din 100 m in 100 m un caine pe marginea soselei.Dar cu mult calm,ajungem bine mersi acasa unde ne astepta mama,draga de ea,cu ciorba de perisoare aburinda si cozonaci:-poate le-o fi foame la copii.Vechea poveste!
De fiecare data cand venim in Romania,ne intoarcem cu cel putin 3 kg in plus si alea nu la bagajele de cala sau de mana
Au fost 2 saptamani minunate.
Am fost intai la mare,la Mangalia,cu Alex si Cata,doi nebuni cu care ne-am distrat de minune.
Am ratat seara de folclor de la Callatis,dar am vazut artistii la o terasa in Neptun.Am pierdut pariul cu Cata,pentru ca l-am confundat pe Aurel Tamas cu Frdui Iancu,pariu care a starnit rasete in hohote ale artistilor,spre rusinea mea.Domnul Tamas a spus insa ca e obisnuit deja sa fie confundat,ba chiar recomandandu-se cu Leonardo di Caprio
Super oameni.
La munte am fost cu gunoierii,niste oameni de nota 20 si aici nu exagerez sub niciun fel.
Ne-am distrat si ne-am simtit,nu bine ci extraordinar de bine,discutiile atat cele serioase cat si cele mai putin,desfasurandu-se intr-o atmosfera calda,tipica unor cercuri de prieteni care se cunosc de foarte multa vreme.
Sburlitii sunt niste oameni extraordinari,de un calm molipsitor,care stiu sa se bucure de viata sau mai bine zis sa scoata partea buna si frumoasa din viata!
Nasa si micuta Diana sunt exact asa cum mi le-am imaginat,numai ca mult mai bune si la propriu si la figurat in realitate.Si da,acum dau dreptate multora ca rasul ei este de-a dreptul molipsitor.
HorEa si Erminusa desi s-au eschivat cu brio,au pozat intr-un cuplu misto si tin eu sa cred ca le este tare dor de Mociu!
Ada si Honey sau Honey si Ada:doua fete extraordinare,doua caractere diferite si totusi doua persoane care stiu sa se bucure de viata.
Asterix si Bulgaroaica din vazute,ca de vorbit nu prea am reusit, un cuplu foarte frumos,iar Bulgaroaica o doamna calma si foarte calda
Eu,un baiat timid si totusi cu un bun-simt de invidiat.Un baiat de milioane si un foarte bun ascultator
Greg..ce faci?A fost mecanicul auto de serviciu pe durata weekendului.Un om foarte de treaba.Greg,vrei tort?
Aa si Iulia:asa mama asa fata.O femeie extraordinar de calma,de plina de viata,de amuzanta.Despre Iulia nu pot sa spun,decat ca intre doua reprize de messenger,am apucat sa realizez ca este tipic adolescenta neinteleasa de noi,adultii
Pisoii,niste tineri extraordinari si un cuplu plin de viata.Sa ramaneti mereu asa
Bine construitul si Vulpele,doi baieti de baieti,pusi pe sotii.
Sper ca nu am uitat pe nimeni si daca am facut-o ma inclin.
Dupa weekendul cu gunoierii ne-am mai plimbat pe la munte,pe la rude si timpul s-a scurs mult prea repede,din punctul nostru de vedere.Si vrand-nevrand ne-am vazut iarasi in Frankfurt,de data asta asteptati de alte fete calde,a mamei lui Andy si a prietenului acesteia.
Numai ca pe fata noastra se citea oarecum dezamagirea ca:s-a mai incheiat un concediu,poate mult prea repede.
ps:urmatorul post va fi adresat mini-vacantei noastre(weekendul asta am vrut sa plecam de acasa).Si asta am si facut.Am fost in Nancy-Franta
Leneveala de duminica
Inca nu ne-am revenit din agitatia vacantei.Nici macar Lucky nu s-a dezmeticit bine,abuzand astfel de patul din camera oaspetilor,sforaind si intinzandu-se regeste.Mi-a lipsit prea mult,ca sa o expediez de acolo,insa o mai tachinez,trezind-o la fiecare ´20 secunde,ca mai apoi sa ma topesc vazand-o cum ii cad pleoapele greu
Asa ca printre doua commenturi,mai o muzica,imi vine o idee?
-Schatz..patura avem?
-Avem!
-Sandwich-uri facem?
-Facem!
-O sticla de apa?
-Se rezolva!-Totusi unde mergem?
-Undeva unde nu sunt oameni!
- 
…Inainte sa porneasca motorul masinii,o liniste se lasease grea peste nervii mei intinsi la maxim de dorinta de a scapa de cei 4 pereti,de calculator,de fumul de tigare care ma sufoca!
Am ajuns intr-un luminis.Padure,dealuri,cer senin,soare de august,noi si Lucky.
Fiecare si-a luat portia de energie,savurand din plin acel mic colt de rai.Fiecare a avut timp suficient sa isi sorteze gandurile,sa digere evenimentele recent petrecute.
ps:Lucky,ca de fiecare data,in loc sa aduca batul pe care noi l-am aruncat,a venit cu jumatate de copac!
ps:despre vacanta in Romania am sa o povestesc..cred ca data viitoare
For me,for you,for us
Life is running pretty fast!
A trecut aproape o luna de zile de cand ne-am mutat.Inca mai sunt cate ceva de facut,dar le terminam noi.Nu despre casa vreau sa vorbesc,nici despre vecinii mei batrani si extrem de curiosi.
Vreau sa vorbesc despre cei 15 kilomterii de serpentine pe care ii parcurg de doua ori pe zi,prin padure.Un peisaj foarte frumos.
Desi is restrictii de 80km la ora,lumea merge cu cel putin 100.
Eu am facut exceptie numai in prima zi,dupa aia am intrat in “randul lumii”.Si asa am reusit sa ajung in 10 minute la serviciu(e un santier pe drum).
Azi,vineri,vacanta(adica fara scoala),vin de la serviciu ca de obicei,tigarea in mana stanga,dreapta pe volan, muzica la volumul 21 si fix 100km la ora.Intr-o curba vad un camion cu avariile aprinse,franez suficient de mult sa nu se intample ceva si ma uit pe strada,soferul camionului lua pulsul unei caprioare,pe banda mea,o skoda cu botul facut praf.
Mi s-a rupt de masina alauia.Mie mi-a parut rau de caprioara.
Si de cand am vazut caprioara aia,am mers usurel cu 60 la ora si m-am gandit.De ce s-a grabit ea sa treaca pe strada,cand padurea e imensa?De ce omul nu a mers mai incet(desi la o adica putea sa o omoare si la 50 si la 30)?
De ce plecam intotdeauna la drum in ultima secunda,ca sa avem timp sa gonim ca disperatii?
De ce nu ne gandim ca intr-o curba,am putea pierde controul masinii si te duci fix p**** de suflet,intr-o rapa?Si daca nu te vede nimeni?Si daca te vede si n-ai asigurarea la tine?Si daca ambulanta intarzie?Si daca medicii nu poate sa faca nimic ca pompierii nu au ajuns la timp sa te scoata din vagauna?Si daca inainte sa cazi in rapa ai lovit un biciclist?Si omul ala era singurul salariat intr-o familie de 10 insi?Si copii aia or sa ramana orfani si tu,daca scapi,o sa traiesti toata viata cu constiinta murdara ca ai omorat un om.Bun in ziua de azi cu un avocat bun si cu ceva banuti scapi imediat,dar ai sa poti sa dormi noaptea?Ai sa poti sa te mai sui la voland,stiind ca ai f**** atatea vieti din cauza adrenalinei?
Uite cate intrebari esentiale omitem noi la volan!Si toate de la o caprioara…
Together? Forever and ever!
Azi,nu am sa scriu o noua parte a povestii virtuale.Astazi,07.07,am sa va impartasesc o parte a povestii noastre din viata reala.
Acum 2 ani de zile,spuneam plina de emotii,un da,care nici macar mie personal nu imi parea convingator.Aveam emotii,tremuram,mai scapam si cate o lacrima pe ici pe colo.
Nu stiu cand a trecut timpul,desi acesta si-a lasat amprenta peste noi,incerc sa ma gandesc numai la cat am realizat impreuna.
Cand l-am cunoscut,manca de la Mc Donalds si avea mentalitatea ca orice e sanatos(gen legume,fructe il omoara).Acum imparte dovleceii umpluti cu Lucky.Nu-i deloc rau spun eu.
Cand l-am cunoscut,era putin mai frumos ca dracu acum,merg mandra la bratul lui.
Cand l-am cunoscut aveam 2 linguri,2 farfurii,2 linguri.Nu ne trebuia mai mult.Acum avem o casa.
Prima noastra cearta:”-Andy,adu-mi o scobitoare ca am ceva in dinti!
-Lasa draga,ca si vacile mananca de 2 ori!”
N-am mai vorbit 5 ore si dupa aia m-a cerut de nevasta.
Cea mai frumoasa amintire: Saptamana de miere la Paris.Ne-a plouat de naiba ne-a gasit,dar a fost super romantic.
Cantecul nostru:Brother in arms-dire straits.
Cea mai funny amintire:Andy cantand in baie:-Esti un gay,esti ok,esti maro la chilotei.
Anachen la volan,hop stranut,volanul plin.. Andy:Eh vezi si mai zici ca sunt eu porc!
Replica de 20 de puncte:”Eu nu sunt porc,eu sunt pinguin.
Overused:Lucky,lui mama nu-i plac bufonii.Mergem la circ?
Cea mai horror amintire:Spitalul Kemperhof( aceleasi personaje,aceasi colica renala,timp diferit)
Cea mai neplacuta amintire:despartirea inevitabila,credeam la vremea respectiva.(O persoana foarte draga mie,mi-a spus sa ma mai gandesc:Sa nu iau o decizie la nervi)
Cea mai frumoasa seara:Toate,toate sunt frumoase cand ii adorm in brate.
~
E greu sa fac un clasament al celor mai frumoase sau mai putin frumoase evenimente,la fel cum imi este greu sa cred ca au trecut deja 2 ani.Pentru unii mult,pentru unii putin.
Am ajuns sa ne cunoastem din priviri,sa nu ne mai suparam la glume(valabil pentru mine) ci din contra sa le returnam inzecit(valabil tot pentru mine).
Am ales un drum comun,pentru ca in opinia lui,asta inseamna familia:Privirea spre un tel comun,iar ceea ce dauneaza fericirii,sa ignoram,sa trecem cu vederea si acolo unde e cazul,sa inlaturam.
El nu o sa inteleaga 100% ce am scris aici.Dar o sa imi citeasca fericirea in ochi.
Si asta e cel mai frumos cadou pe care pot sa i-l ofer.
“Dragii mei,cine a citit la About a vazut cele trei motto-uri ale vietii mele.Unul vi-l dedic astazi:
Are you an angel?-Never heard of angels before!
-They are the most beautiful creatures in the Universe.You must be one,maybe you just don’t know it!”
