SS and Latest News
Am primit un premiu: wahey!
Se intituleaza Superior Scribbler Award si l-am primit de la Draga de Liutza
De ce l-am primit,nu stiu? Scriu din an in paste,ba chiar si blogul intarzie sa imi deschida pagina,pret de doua-trei minute,asta ca pe o pedeapsa ca am lasat sa se puna praful pe aici,mai ceva ca stratul de zapada din gradina!
Eu am sa il dau mai departe:
1. Teiucului
2.Adei
3.Anestitiei
4.Liei
5.Ocservatorului
Boon,acum sa revenim la ce am mai facut noi nou.Pai in general nu mare lucru,saptamanile nu prea difera in ultima perioada,ocupatiile din weekend ce le-am mai alternat.
Mergem pe unde apucam,mancam pe ici-colo si dormim cand apucam.
Sper sa ne revenim curand,din starea asta depresiva,pe care noi am pus-o pe seama iernii,care pare-se nu mai vrea sa ne paraseasca.
Cum ii spun si mamei la telefon in fiecare weekend:toate-s bune,mama,toate cum le-ai lasat(aici mint,ca de cand a plecat s-a mai pus ceva praf prin casa),abia astept sa ne revedem,asa va transmit si voua.
see ya
2010
La multi ani!
La multi ani voua,noua,tuturor.
Am intrat intr-un nou An,sper din suflet mai bun decat celalalt,desi nu as putea sa ma plang ca 2009 a fost un an prost.
A fost un an cu multe reusite!
Am reusit sa ne mutam intr-o casa,am reusit sa ne intelegem mult mai bine unul pe celalalt,am reusit sa cunoastem multi oameni,deosebiti.
Insa anul asta trebuie sa fim mai buni,sa muncim mai mult.Asta trebuie sa facem!
Asa ca noi,la unison,va uram tuturor un 2010 bun,sanatate si reusite cat mai multe!
La multi ani!
1 zi 18 ore si 15 minute
It’s the final countdown! Yahey
simt ca se apropie Craciunul,imi vine asa un iz de sarmalute pe la nas,un ciolanel cu fasole,neshte mere coapte umplute cu nuca,pudrate cu zahar si scortioasa,ce sa mai imi astept parintii ca pe neshte cirese coapte.
Pentru mine Craciunul inseamna familie,cadouri,colinde,brad.
Sambata vin,in sfarsit parintii mei.Asta e poate cel mai mare of al meu,ca nu ii am zilnic langa mine.
Dar de sambata o sa ii am,o sa ii am pentru o luna de zile numai pentru mine!Am sa stau cu mama la taclale,o sa mesteresc cu tata ceva pe afara,o sa merem cu totii la plimbare,le-am pregatit noi neshte surprize dragute si sper sa ne simtim minunat si vremea sa nu fie chiar asa de rece precum au anuntat-o meteorologii:-16° 
In toata casa numai camera oaspetilor e bec,acolo or sa doarma dragii de ei,in rest e praf,maine intram la foc automat,calcat,spalat,curatat,frechezuit samd.
Printre multe altele trebuie sa o bag la dus si pe Lucky,azi furam cu ea la padure si cum ii place ei fix in norocul lasat de vulpi s-a tolanit.Pute de mi se ofilesc florile in ghivece(alea multe,3,de le am).
Multe de facut,multe de rezolvat,dar nu conteaza nimic atunci cand e vorba de parinti!
cuvinte de gugaleala?nu,de aia exista dex
Am citit blogul Adei si am avut parte de un moment comico-tragic,vazand ce gugaleste lumea.
De multe ori ne-am lovit de reprosurile parintilor:ahaha pe vremea mea nu faceam asa ceva. Si noi ne dadeam frumusel ochii peste cap, fluturandu-ne freza si bombanind ceva pe infundate gen:eh,voi erati demodati.
Am ajuns si eu si probabil ca multi dintre noi la concluzia ca pe vremea noastra era chiar altfel,adica nu ne permiteam celulare de la gradinita si nici machiaj in clasa a 3-a,nici haine de firma de nu le mai stim numarul si o gramada de alte chestii pe care ii musai sa le primeasca tinerii din ziua de azi.
Aveam totusi un bun simt fata de profesori,aveau si ei un bun simt fata de meseria pe care o practicau,nu ne permiteam sa ne tragem de sireturi,cum se intampla frecvent in ziua de azi,ajungandu-se la batai in salile de clasa.
Cum spunea cineva foarte drag mie,tinerii din ziua de azi,ajung sa se plictiseasca la varsta de 18 ani,le-au facut pe toate.Si a avut dreptate,ca mai mareu de altfel.
A cui e vina?
In primul rand a parintilor!Ca ofera atentii,mai mici sau mai mari,ca sa isi suplineasca oarecum lipsa de responsabilitate parinteasca.Ei,parintii,sunt constienti ca nu sunt un exemplu bun,ori ca nu au timp suficient,ori ca parada aia de moda de la Paris e chiar in weekendul in care fiul meu implineste 15 ani,asa ca il voi trimite in Bahamas cu prietenii.Ei stiu asta,asa ca nu le ramane de facut decat sa se spele pe maini ca Pilat si sa scoata cardul la inaintare.
E vina invatamantului?Nu,chiar! De ce nu chiar?Exista chiar si la ora actuala sisteme de invatamant,care si-au pastrat principiile si isi duc traditia mai departe in interesul elevului. din nefericire,marea majoritate a tinerilor absolventi de clasa a 12-a care habar nu au cine a scris Luceafarul.
E vina sistemului?Da
Guvernul roman nu stie sa isi aprecieze valorile.Sunt tineri deosebiti,care sunt acceptati la Universitati cu renume,care primesc burse si dupa absolvire au parte de un loc de munca decent si platit pentru meritele depuse.Intr-un fel ii inteleg,ei stiu ca in Romania nu vor fi niciodata apreciati la adevarata valoare si cel mai probabil vor sfarsi sub conducerea unui agramat care crede ca din 1999 pana in 2009 au trecut 13 ani,dar important e ca stie sa isi numere cele 30 milioane de euro din cont.
De apreciat insa tinerii care au ales sa schimbe ceva din Romania si aici imi vine in minte un episod in care actrita Maria Dinulescu e invitata la o emisune alaturi de Carmen Serban.Maria a afirmat:-Multa lume ma va intreba,ce caut eu aici? discutia a degenerat evident datorita indignarii cantaretei de “muzica populara pe ritmuri de etno-house” care se ridica si pleaca. Nimic senzational pana acum,mass-media ne-a obisnuit cu circul de doi lei,chestia care mie personal mi-a atras atentia a fost aceea in care “doamna” Carmen spune:
-Eu nu am auzit de tine,cum de mine au auzit milioane de romani.
Apai sa ma scuzi domnita draga,dar daca tu te chinui de trei ori sa rostesti cuvantul polemica si prima data spui dilema si apoi polomica,si canti de “m-am maritat am verigheta,nu mai imi trebuie dieta” normal ca nu ai auzit tu de Maria.Nu ai auzit nici de Persic Jr, nici de Dorina Chiriac,acestia sunt foarte out din punctul tau si al multora ca tine,de vedere.
Mi-a parut rau ca s-a ridicat si a plecat,ar fi auzit probabil ca Maria Dinulescu a jucat in clipul celor de la Depeche Mode si ar fi retinut macar initialele care se aseamana oarecum cu una din marcile ei de blugi si s-ar fi dus acasa,fuguta pe gugal sa vada cine e dom’le obraznica aia care a avut tupeul sa se lege de ea intr-o emisiune.
Si am scris aceste exemplu din doua motive:unul pentru ca Maria Dinulescu e o femeie deosebita si doi pentru ca vroiam sa ajung la mass media.
De ce?
Eu nu am setat antena de satelit sa prind posturi romanesti,nici nu am sa o fac.Pentru asta am internet,mai un ziar,mai o stire,ma satur si gata.
Pentru ca e plin interentul si in special grila emisiuinilor tv de aparitiile unor pseudo-vedete gen:Nikita,Naomi,Bahmuteanu,Simona Senzual..mai aveti timp?Ca lista pare neterminata.
Personajele de genul asta,apar la emisiuni si culmea primesc bani sa faca circ.Si ele fac,o data,de doua ori,de trei ori,pana ajung copii de gradintia sa se certe intre ei si sa se adreseze cu:Saracio!Da,domnu’ Dan,vai domnu’ Capatos.
~
Scriu de vreo ora si am senzatia ca tot as mai avea ceva de spus,ca tot am omis ceva.
Vreau sa cred ca o sa fiu,candva, o mama buna,care are timp suficient pentru copilul ei sau cel putin o mama care dupa ce si-a terminat cele 8 ore de munca isi dedica restul zilei copilului ei,sa ii acorde atentie,sa il asculte,sa ii fie cea mai buna prietena.
Si vreau sa cred ca inca mai exista tinere si tineri care gandesc asa!
No title,just feelings
Printre atatea amintiri uitasem de el,de discutia ce a avut-o cu John,de colectiile de la care nu putea sa lipseasca Samantha,uitasem si de Hassan.
Priveam in gol.Exact gol este cuvantul care definea starea mea.
Ii simt mana pe umar si rasuflarea-i grea zvacnindu-mi in timpane.Parea evident ingrijorat,inima batandu-i cu putere.
-Te-am cautat peste tot!
-Am evitat sa fiu tinta aluziilor indecente ale lui John.Plus ca aveati de discutat despre afaceri,filiale,cifre de vanzari,nu?
-Esti o femeie deosebita,spune zambind si strangandu-ma la pieptul lui.
Bineinteles ca sunt o femeie speciala,nu oricine se manifesta asa cum am facut-o eu,dupa ce aude cum se discuta despre ea ca despre o afacere bine cotata,pe termen scurt,insa,mi-am spus in sinea mea.
Nu ii reprosam nimic.In locul lui as fi reactionat probabil la fel.
-Splendid peisajul,am vrut sa il mai privesc o data,ca pe o amintire frumoasa incarcata puternic de sentimente de tot felul.
-Ce sentimente va incearca doamna Schmit?
-Multe domnule,am continuat discutia oficiala,de la furie la pace interioara,de la extraz la relaxare,de la iubire la ura,multe,prea multe pentru un suflet singuratic.Am avut parte de cele mai frumoase momente aici si ca un final,nu bun ci extraordinar de bun,vreau sa ma ai aici,acum.
Nici eu nu realizasem ce tocmai rostisem cu o atata siguranta de sine ca si cum altcineva spuse asta in locul meu.
Cred ca nici lui nu i-a venit sa creada avand in vedere ca pret de cateva secunde s-a asternut o tacere mormantala intre noi.Doar bataile inimii si respiratia ni se auzea.
Cand mi-am intors privirea spre el,statea inamarmurit,cantarindu-si adanc fiecare posibila miscare,el barbatul alaturi de care petrecusem cele mai nebune momente posibile.
Ii simteam parfumul,chiar si prin amestecul de tigari bune si whisky,ce se consumase in livingul cabanei.
Si nu ma saturam sa il admir,sa il vreau,sa il am.
Mi-am trecut usor degetele peste buzele lui,peste obraji,in timp ce ii studiam fiecare centimetru al infatisarii.
Cand i-am cuprins fata intre maini si i-am sarutat adanc si puternic buzele,am uitat de serviciu,de familiile noastre,de John.Am uitat tot,numai ceea ce simteam pentru el nu am uitat si m-am lasat avuta,asa cum numai el stia sa ma aibe,exact ca in prima seara petrecuta impreuna la Hotelul Dorint.
Si nimic nu a mai contat,eram fericita,chiar daca era o fericire temporara.
Noaptea mi-am petrecut-o in fata ferestrei,admirandu-i somnul si privind pe cerul instelat.Ce simteam?Nici eu nu mai stiu
Is not like anything before
Fah nemtoaica proasta ce esti,cine dracului ti-a dat tie carnetul?
Nu,aceste cuvinte nu imi apartin,desi mai injur din cand in cand la volan,aceste cuvinte mi-au fost adresate azi dimineata.
O data la doua saptamani avem scoala martea,nimic neobisnuit.Plec intotdeauna la 6.45 sa ajung la 7.15 in parcarea scolii,in total vreo 45 de kilometrii.Plec destul de dimineata,sa evit traficul,mai ales ca orasul Koblenz e cam de marimea Ploiestiului,poate chiar mai mare.
Si cum mergeam eu frumusel si fumam ultima tigare inainte de a ajunge la destinatie,vad ca se infige un bmw argintiu cu numere de Spania,sa imi intre in aripa dreapta si mai multe nu.M-a claxonat de dracii m-a gasit si nedumerita fiind de ce anume,las geamul jos,sa ascult oful omului.Ma asteptam la fraze de genul:de Puta madre sau sort of.
Nup,din masina se dau jos si soferul si pasagerul din dreapta si incep sa imi ureze de bine:
-De la fah blonda proasta,la umflata,la cretina,saracie.Nici mortii nu mi-au scapat,i-au luat cred ca de la Adam si Eva.Mi-au urat si de sanatate si de boli si de farmece,ce sa mai,ma pierdusem.
Intre timp ma dau si eu jos din masina si in continuare ascultam ca la teatru,masinile oprite ca la circ.Gratis.
La un moment dat,pasagerul din dreapta se satura si zice:
-Hai dracului sa plecam,ca la cat de proasta e nici nu intelege mare lucru.
Si cand am vazut eu ca scad in intensitate injuraturile,ii spun frumos si calm:
-Amice mai ai ceva de zis?Ca ma cam grabesc!
Cand am terminat asta de zis,am zis ca le pica dintii pe bordura,o data s-au albit la fata.
Si dau sa ma sui in masina.Nu inainte sa le zic:
-In intersectia asta is doua semne de circulatie foarte importante,ala de colo care inseamna ca eu am prioritate si ala de colo care inseamna ca ai stop.Cine e prostu’?
Si s-au suit baietii in masina la fel de repede precum au si coborat.
Pentru mine a fost un mare de test de stapanire.Dar a meritat finalul!
Simt ca se apropie sarbatorile,oamenii devin mai buni,romanii se intorc acasa,ureaza toate cele bune tuturor,trec sarbatorile si va prind eu la anul 
I am not old,i just have a lot of memories..
Dupa ce am retrait din nou fiorul primei iubiri,alaturi de Laurentiu,mi i-am amintit pe toti,prietenii,iubitii,barbatii din viata mea.
L-am revazut pe Daniel,primul barbat din viata mea,un barbat frumos,dar foarte plin de el insusi.Curiozitatea de a descoperi lucruri noi si interzise ne-a legat timp de un an de zile,ca mai apoi diferenta de varsta sa isi spuna cuvantul.Fiecare avea alte planuri si cu totul alte asteptari de la viata.
L-am revazut pe Bogdan,un baiat cu totul deosebit.Ma striga:fata care bea cola cu lamaie,pentru ca asa ne-am cunoscut intr-un bar.
Avea sa se lege o faina poveste,caruia din teribilism i-am pus capat.Vroiam mai mult,lasand in urma amintiri nemaipomenite:prima urcare pe munte,primul weekend in cort,la malul marii,poezii,floarea de colt,vise in care ne vedeam batrani si fericiti,cu rucsacul in spinare pe Jepii Mici.Cand l-am auzit ultima oara,imi parea un om extrem de matur,insa seninatatea din vorba,nu a facut decat sa imi confirme ca a fost,este si va fi un om deosebit.
L-am revazut pe Doru,prima mea mare iubire.Doua caractere diferite,doi oameni total diferiti si totusi o relatie.In cutia cu amintiri inca mai pastrez ursuletul de la el,Ureche botezat.Mi-am adus aminte cum incerca sa ma faca sa vorbesc dupa ce ne certam.Il lua pe Ureche si spunea:
-Ce faci buei Ureche?Esti bine?Bah sigur esti bine?Eu nu sunt!De ce nu sunt?Uite Anachen nu vorbeste cu mine!E suparata si s-a intors cu spatele la mine!….
Si ducea monologul asta,pana in punctul in care nu mai reuseam sa imi inabus hohotele de ras,sub patura.
Cea mai frumoasa amintire:concediul la mare.Primul nostru concediu’ singuri.
L-am revazut pe Wayne,credeam la vremea respectiva ca este marea iubire a vietii mele.Uitandu-ma inapoi am realizat doar ca a fost o frumoasa poveste ambalata in minciuni.Iar conceptia mea despre iubire adevarata nu include minciunile.El avea familia lui,eu nu vroiam sa mi-o construiesc pe nefericirea altcuiva.
Mi-am revazut sotul,probabil cel mai deosebit om dintre toti,spun probabil,pentru ca desi tineam enorm la el,nu-i apartineam.
As fi vrut sa am curajul sa ii spun adevarul si totusi nu o faceam.Am plecat brusc sa petrec un concediu cu un barbat pe care il cunostea foarte bine,nebanuind care erau de fapt relatiile dintre noi.
Derulandu-mi-se toate aceste amintiri in fata ochilor,m-am vazut crescand,maturizandu-ma.De la iubirea inocenta,la sexul fara prejudecati.
Am iubit intr-un fel sau altul fiecare barbat din viata mea.
Acum insa priveam cu alti ochi relatiile,iar asteptarile erau cu totul altfel.Eu eram altfel…
Old memories
Vulkan
Este un film extraordinar,din cate am auzit cel mai scump film turnat vreodata in Germania.Si cel mai inspaimantator totodata.Pentru ca este cat se poate de real.
De ce?
Pai traim pe o un teren minat.Vulcanismul in Eiffel,regiunea noastra,nu e stins.
Pe locul unde este Laacher See,este un vulcan,activ chiar.De fiecare data cand mergem sa ne plimbam,vedem bulele de dioxid de carbon,care se ridica la suprafata.Daca ai ghinion,le poti si mirosi.
Toata lumea traia cu gandul ca Vulcanul asta nu o sa erupa prea curand.Asta pana am vazut documentarul,in care se spunea clar:Nu va culcati pe o ureche fratilor,ca nu e cazul!
Ultima eruptie a fost acum vreo 10000 ani si a fost groaznica,gasindu-se pietre in Danemarca.
Partea socanta,este ca in cazul unei eruptii,nu exista un plan de evacuare.Teoretic nici nu as/am avea nevoie,suntem la 5 kilometrii distanta,deci am avea mari sanse sa fim primele victime,statut care nu ma avantajeaza deloc.
Pe suprafata intregului Eiffel,nu exista decat 3 aparate de masurat heliumul degajat de bule.Numai Laacher See are nevoie de minim 5.
Cand un seismograf ar detecta ceva ar fi mult prea tarziu.
Iar timpul,munca,familia,nu-mi permit sa ma uit daca animalele fug sau daca furnicile parasesc in graba furnicarul(dioxidul de carbon in combinatie cu heliumul este primul semnal,pe care animalele/insectele il detecteaza cu mult inaintea noastra).
Chestia este cu atat mai serioasa cu cat,aceleasi bule de dioxid de carbon,s-au gasit si in Rin.
O eruptie de asemenea anvergura,avand in vedere ca lava din zona asta nu e ca cea din America de sud,fluida,ci din contra ,tare ca o roca pe un diametru de 50 kilometrii,ar insemna disparitia de pe harta a oraselor Bonn,Köln,Frankfurt,Koblenz si inundarea multor altor orase.
Sisteme de evacuare-imposibil!Nici un motor,fie el de motocicleta,masina,avion nu rezista.Cenusa vulcanica depusa pe piese este rezultatul unui frumos esec si tot cenusa asta inhalata,inseamna o moarte lenta,inecacioasa,depunandu-se in plamani si cimentandu-se.
Cenusa vulcanica,poate fi purtata de curentii de vant pe distante inimaginabile.Tarile vecine ar fi categoric afectate.Vorbim de zeci de mii de morti si de si mai multe mii afectati!
Daca pe blog la Dono,am militat pentru o lume mai buna,vis-a-vis de uciderea nenecesara a animalelor,in fata acestui subiect,ma simt depasita.
E un lucru firesc,la un anumit interval de timp,este un dusman care ne dezarmeaza inainte sa se manifeste.Si deocamdata nu o face,doar ne avertizeaza!
Praga
Fara lipsa de modestie,este cel mai frumos oras pe care l-am vazut vreodata.Nu gasesc Parisul atat de romantic,pe cat gasesc Praga.Ma rog,chestie de gusturi,dar eu am gusturi speciale 
Well,cum noi eram trecuti in concediu medical si lenea ne doborase fantastic si pre bolnavi nu eram,am hotarat sa plecam iarasi pentru un weekend,de data asta in Praga.
Boon,am rezervat hotelul,am bagat motorina,am plecat vineri dimineata umflata de ras ca ceilalti colegi trebuiau sa se duca pe santier iar eu o domneam la soare in masina,in drum spre alte tari.
De ajuns am ajuns relativ bine,daca excludem traficul infernal din Praga,un fel de al doilea Bucuresti.Doamne ajuta ca ne cumparasem sistem de navigatie inainte cu o zi ca o incurcam altfel.
Si cum am ajuns noi,ne-au intampinat doua fete calde,tipic slave:blonde,cu ochii albastri si oleaca de falcute 
intr-o engeleza relativ ok,ca noi ceha nu prestam si germana le era lor straina. Ne-am cazat si hop in oras cu mijlocul de transport in comun.Hehe aici vine partea frumoasa.Era ora 7 si chioscuri sa mai cumparam bilete nema.Asa ca hai sa intrebam la Billa.
-Excuse me,do you speak english?
-No
-We want tickets for the bus!You know..bus.Breh astia care ne cunoasteti,imaginati-va cum aratam noi miscand un volan inexistent si apasand podeaua,spre curiozitatea oamenilor care erau la casa.Or fi zis dracului ca suntem scapati de la nebuni.
Pana la urma o doamna ne arata un alt magazin si noi plini de multumiri ne ducem acolo.Evident,era inchis asa ca am intrat la chinezii de langa.
-Excuse me,do you speak english?
Acelasi rahat.Aceleasi miscari,aceleasi fete uimite,ale lor,evident
Pana la urma din ceha lor am inteles ceva de bus.
-Bah asta al meu ca bradu’de la campie,eu cred ca ne-au injurat de dracii ne-a gasit,dar cred ca a zis si ca gasim la sofer
-Bine,daca tu zici!
Si vine autobuzul.Noi spunem ca vrem bilete pentru 3 zile ala ne da pentru 45 minute.
-Dom’le eu vreau pentru 3 zile.3 Days,3 Tagen! Ma pricepi?
-Nu!
Gizass,hai lasa ca ne descurcam noi si cu cu 45 de minute!
Ajungem in oras.Superb!Adica eram in cu totul alta lume.Imi jucau ochii in cap si nu stiam unde sa ma mai uit sa nu pierd ceva.
Piata veche(alt Stadt) e superba,biserica,ceasul astronomic,magazinele de marionete,oamenii,tot!Superb!
Ne-am plimbat pana la Karluv Most Bridge.Loc din care nu as ma fi plecat.Oricat as incerca eu sa descriu,am sentimentul ca nu reusesc sa redau suficient de bine imaginile.Daca vreti sa va convingeti,mergeti si spuneti voi.
Apoi ne-am mai plimbat prin magazine,am fost la muzeul de tortura medievala,muzeu la care mai bine nu ma duceam,ca am reusit sa imi stric bunatate de liniste sufleteasca cu toate atrocitatile facute si mai ales nerecunoscute de Biserica,sta-le-ar Ichizitia undeva,sa aleaga ei unde!
Apoi ne-am reintors la hotel,obositi,morti!
A doua zi la micul dejun care era de la ora 7 pana la 10,am ajuns pe la 10 fara un sfert,mai mult adormiti.Ne-am pus noi pe farfurii si incepem sa mancam.La un moment dat observ ca suntem singuri.Vine o doamna de la bucatarie si incepe sa stranga bufetul.
-Buei Andy,hai sa ne ridicam!
-Buei lasa-ma sa termin.Mai mult nu imi pun,dar vreau sa mananc ce mi-am pus.
Si mai mancam,mai o gura de cafea.Aceeasi domnita stinge o parte din lumini.
-Buei Andy,asta se uita urat,hai sa mergem.
-Mai am putin!
Intre timp,cred ca doamna s-a plans la sef ca nu ne mai ridicam de la masa si vine seful si ne stinge si celelelate becuri.
Eu vroiam sa intru sub masa,Andy manca.
-Buei hai nu fi nesimtit,hai sa mergem.E vina noastra ca nu ne-am trezit mai devreme.
Si ne ridicam,ii uram o zi buna,ea cred ca ne-a umplut frigiderul
Dupa acea am dus munca de lamurire cu Boss-ul sa luam cateaua la plimbare cu noi.El nu,ca in mijlocul de transport cateaua are nevoie de botnita,iar noi nu posedam.
Asa ca am alergat pe la Obi in cautare de botnita si culmea am si gasit.Am vrut sa iau doua:una pentru catea si una pentru Andy,dar din nefericire nu avea masura lui.
Si cand ne-am suit noi in autobuz si i-am pus botnita catelii,am zis ca mi se rupe inima,stiind ca ea nu e un caine agresiv,ba din contra,singurul ei dezavantaj fiind marimea exagerat de mare in comparatie cu un pechinez sau york shire(rase foarte trendy la ora actuala).Iar ea,s-a trezit brusc intr-o lume straina,cu oameni foarte straini si botnita.
Well intr-un sfarsit a supravietuit.Ba chiar se si obisnuise.Singura chestie pe care nu a inteles-o a fost aceea de a nu avea dreptul sa stea pe scaun,ea care de fiecare data cand mergem cu Andy in weekend sta dreapta si mandra ca un Oscar pe scaunul din fata.
NE-am plimbat,am vazut cat mai mult.Andy s-a dus sa schimbe bani si s-a bucurat cand a vazut ca 1€=3.89 coroane cand colo vine cu o chitanta pe care era printata o cu totul alta suma,decat cea calculata si a trebuit sa destept prostul spunandu-i ca ala e cursul la vanzare si nu la cumparare,chestie care s-a soldat cu o fraza de genul:Bah daca te trimit sa cumperi cartofi,vii acasa cu morcovi? Intrebare la care vreo 3 turisti au bufnit in ras,pe semne ca erau nemti si ca au inteles!
Am beut un Irish Coffee sa imi treaca dracii si Andy recunoaste ca e prost dar ca nu e si chior sa confunde cartofii cu morcovii,chestie ce ne amuza pe amandoi.
Ne-am mai plimbat si back at hotel for shower.Am lasat pentru seara shoppinguiala,fara Lucky,fara stres.
Asa ca ajunsi la hotel,cataua cade lata,noi ne revigoram si hai in oras.
Am vazut muzeul de ceara si muzeul de arta sexuala Da breh,m-a amuzat rau de tot o chestie si am zis ca merita sa intram,dupa aia n-am mai avut aceeasi parere.
Am luat cina la restaurant,deh traditie,ospatar dragutel si amabil foc dupa ce m-a vazut maraind cand ne-a rugat sa schimbam masa,cea la care ne asezasem noi fiind destinata unor 4 persoane.
Inca o data Karluv Most Brücke in noapte,poze,oftat,am cumparat figurine de cristal nu Swarowski ci Preciosa(pe aceasta cale ii multmuesc Teiucului pentru sfatul acordat,ramanem datori.Trebuie neaparat sa va povestesc faza in care am intrat in Germania la un magazin Swarowski si le-am zis de Preciosa) si ne-am reintors in hotel,obositi si din nou oarecum intristati ca inca o mini-vacanta s-a terminat.
Andy,face niste poze,panorama,lumini,efecte.Eu ma joc putin cu Lucky si observ ca partea lui Andy de pat e uda.Exact in momentul in care ne face poza il anunt ca Lucky s-a pishulit in patul lui.Poza nu i-a mai reusit si nici cateaua nu a mai iesit de sub pat.Iar Andy a trebuit sa isi intoarca salteaua pe dos.Eu am adormit zambind gandindu-ma ca el a vrut sa ii puna botnita,el sa suporte consecintele!
Cand am ajuns duminica seara,am zis ca mor.Schimbarea de temperatura Germania(18)-Cehia(29) mi-a intors raceala din drum asa ca luni la seriviciu cine avea 39 temperatura si simtea ca pica de pe scaun la fiecare stranut(in medie de 2 pe minut)?
-Eu,bineinteles!Din bun-simt ca am trisat nu mi-am prelungit medicalul!
Nancy
Am promis sa scriu despre mica noastra escapada in Franta, mai exact in Nancy.Asa ca am sa ma tin de cuvant…
Marti dupa-amaiza ma intreaba al meu ca bradul:-Ce facem in weekend?
Ridic frumusel din umeri si ma uit in continuare la televizor,cam asta facem in general seara,dupa ce ne saturam de calculator.
-Uite am sa ma duc jos,iau foi si facem biletele,ce pica aia facem!OK?
-Ok!
Vine el tantos cu fo 20 de foite si incepe:
-Hai sa fiu gentelmen,spune tu prima!
-Pai,mmm,offf,hhmmm hai sa plecam undeva 2 zile!Departe de aici!
Si il vad cum pune foile deoparte si pixul la fel.
-Pai ce faci?Nu facem biletele?
-Nu mai facem,plecam 2 zile departe!
Andy e genul de om care daca sta acasa mai mult de o luna face alergie,incepe si cauta pe net,ma momeste cu tot felul de detalii,doar-doar plecam.
Si cum oscilam noi intre Franta si Olanda,ambele fiind relativ aproape de noi, iar Amsterdamul neinteresandu-ma,deocamdata, in mod deosebit,am zis gata:Franta.
In Paris am fost in luna de miere,asa ca am ales Nancy.
Andy rezerva hotelul,spre norocul lui sau mai bine zis al nostru receptionerul vorbea engleza,desi undeva pe chipul lui Andy se citea nedumerirea:-Nu care cumva sa nu fi inteles omul,cand venim,ca o sa fie si Lucky,ca suntem nemti,etc.
Vineri,pe principiul primul venit acasa,primul la munca..fac curatenie(intotdeauna cand plecam e casa luna),fac bagaje,sandwichuri,pieptan cainele..tra la la,toate nebuniile,cand vine si oaia ratacita acasa,doar sa ne suim in masina si sa plecam,chestie pe care am si facut-o in ultima faza.
Ajungem la hotel,pentru cazare o lasam pe Lucky in masina,sa nu facem impresie proasta de la bun inceput , zambim la receptioner, salutam politicos domnita in fusta scurta care din probabil 30 minute de munca asidua se recompenseaza cu o cafea de la automat,moment in care ii s-au vazut toate cele nevazute si mi-a picat fisa ca doamna lucreaza in ture de noapte , ne luam tichetul(nu aveau cheie,nici cartela ci un cod numeric-misto ideea) si ne cazam.
Stiam ca hotelurile din Franta sunt mult diferite de cele din Germania,si cand spun asta ma refer la confort,la spatiu,etc.
Bineinteles ca poza de pe internet nu a corespuns cu imaginea ce ni se desfasura in fata ochilor,dar atata timp cat aveam pat,televizor si baie relativ moderna,ne-a fost suficient.Nu-mi fac concediul in hotel,la hotel doar ma spal si dorm. 
Vineri seara,am dormit ca doi prunci.
Pentru micul dejun am platit 7€ de persoana si am primit un croissant,cafea,marmelada si neshte fructe aruncate in doru lelii.Mic dejun ce sa mai..
Asa ca am luat-o la pas prin oras.Am avut ce vedea,a avut si cateaua ce mirosii..fo 5 ore.Dupa astea cinci ore era cateaua mea lata,cred ca slabise 2 kilograme Noi 10
Asa ca usor -usor am luat-o iarasi spre hotel,sa ne facem somnul de dupa-amiaza.Noi ca noi,dar cateaua in primul rand.Cum am ajuns in camera,a dat o tura sa nu care cumva sa fie ceva suspect si apo a cazut intr-un somn adanc,cu nasul in geanta.
Seara am iesit la oras,am cautat un restaurant ceva mai special si am gasit.A fost atat de special ca nu am inteles nicio boaba pe meniu.Asa ca am comandat la noroc.
In timp ce Andy imi povestea tot felul de chestii,simteam cu imi vine rau,gandindu-ma ca am comandat vreo broasca,rinichi sau mai stiu eu ce mama naibii si ma plesneam mintal pentru greseala de a nu fi comandat ceva dulce.
Cand a venit chelnerul am respirat usurata:nu era nici verde,nu arata nici a broasca.
La prima inghititura n-am stiu sa zic de-i porc,ori pui,ori peste.
Abia mai pe la sfarsit mi-am dat seama ca ii peste si abia cand am ajuns acasa am aflat ce am mancat.
Era spada cu orez si un sos nemaipomenit.
Dupa ce ne-am delectat noi cu meniul surpriza ne-am indreptat catre Place de Stanislas, gen piata in stil art deco,superb,unde a fost un show de lumini,proiectat pe cladirea primariei.
De vis,ce sa spun,tipic francezilor!20 minute cat a durat showul,mi-era si teama sa respir sa nu care cumva sa stric frumusetea momentului.
Apoi ne-am mai plimbat putin prin oras si ne-am indreptat catre hotel,cu inima stransa ca inca o mini vacanta s-a incheiat!
Dar nu a fost nici prima si cu siguranta nici ultima!
Poze nu mai stiu sa pun,dar cand o sa aflu am sa re-editez postul!
~
Ieri ne-a trecut pe amandoi doctorul Welsch(medicul nostru de familie) in carantina,diagnosticati cu gripa..din (ne)fericire nu din aceea porcina.
Dar cum noi n-avem chef si stare sa bolim o sa profitam de zilele libere oferite cadou si o sa impartim,ca doi altruisti si altora virusii nostri..probabil pe undeva prin Praga!
